Legislația națională ar putea avea norme mai clare privind sancționarea desfășurării activităților economice interzise sau a activităților permise în mod exclusiv întreprinderilor de stat. Un proiect de lege în acest sens a fost publicat, recent, pentru consultări publice.

Astfel, se propune ca aceste încălcări să se sancţioneze cu amendă de la 60 la 180 de unități convenționale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 180 la 250 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice, cu sistarea obligatorie a activității și confiscarea venitului brut obținut în urma activităţilor menţionate. Norma urmează să fie introdusă în Codul contravențional.

Totodată, proiectul prevedere abrogarea punctului 4 din art. 10 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi. Norma stabilește că pentru desfăşurarea activităţii fără licenţă sau a activităţilor interzise pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a celor permise în mod exclusiv întreprinderilor de stat, Serviciul Fiscal de Stat, Agenția Servicii Publice sau alt organ abilitat cu atribuţia de eliberare a licenţei aplică amendă în mărimea venitului brut din realizarea obţinută în urma activităţilor menţionate.

Modificările au fost elaborate după ce, Curtea Constituțională a declarat, încă în anul 2018, neconstituţionale textele ”activităţii fără licenţă” şi ”amendă în mărimea venitului brut” din pct. 4 al art.10 din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi. Concomitent, Curtea Constituțională a reţinut că reglementarea paralelă a răspunderii pentru practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător fără licenţă, atât în Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi (art. 10 pct. 4), cât şi în Codul contravenţional (art. 169 lit. l), art. 197, art. 248, art. 263 alin. (4), art. 2771 alin. (2)), nu corespunde cerinţelor de calitate a legii, lasă loc pentru decizii arbitrare, incertitudine şi insecuritate juridică.

De asemenea, Curtea Constituțională a spus că art. 10 pct.4 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi instituie amenda într-o formă absolut determinată, instanţa de judecată fiind lipsită de posibilitatea individualizării sancţiunii, rolul său reducându-se la o simplă formalitate de validare a actului de constatare.