Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea în cauza Muradu v. Republica Moldova. Reclamantul s-a plâns în faţa Curţii în baza Articolelor 3, 5 §§ 1, 3,4 şi 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocând detenţia ilegală şi pretinse rele tratamente aplicate acestuia în urma reţinerii sale la 7 aprilie 2009. În particular, reclamantul s-a plâns că a fost maltratat de către poliţie, că nu a fost efectuată o investigaţie efectivă în privinţa plângerilor sale, dar şi de faptul că ar fi fost supus unor condiţii inadecvate de detenţie și că nu i s-ar fi acordat asistența medicală necesară.

Potrivit circumstanțelor cauzei, la 7 aprilie 2009 reclamantul a fost reţinut de către poliţie și condus la Comisariatul de poliție al sectorului Centru din mun. Chișinău pentru presupuse acţiuni de huliganism şi jaf. Reclamantul a afirmat că doi polițiști l-ar fi lovit cu pumnul în regiunea toracelui, l-ar fi impus să țină un scut în mâini și să îmbrace pe cap un tricou, reclamantul fiind fotografiat într-o astfel de ipostază.

La 9 aprilie 2009 reclamantul a fost supus unei examinării medico-legale în izolatorul Comisariatului General de Poliție, în urma căreia a fost constatată o excoriație în regiunea frontală. De asemenea, la 16 aprilie 2009 reclamantul a fost examinat de către medicii din cadrul unei organizaţii non-guvernamentale, aceștia concluzionând că rezultatele medicale şi psihologice erau în corelație cu declaraţiile reclamantului referitoare la relele tratamente la care ar fi fost supus în timpul detenţiei sale.

La 9 aprilie 2009 instanţa a aplicat în privința reclamantului arestul preventiv pe un termen de 20 zile, cu eliberarea mandatului de arest. Ulterior, la 11 aprilie 2009 reclamantul a fost plasat în detenție în Penitenciarul nr. 13 – Chișinău, unde s-a aflat până la 16 aprilie 2009.

La 13 aprilie 2009 avocata reclamantului a înaintat un recurs împotriva încheierii din 9 aprilie 2009 și la 14 aprilie 2009 ea a depus o plângere la Procuratura Municipală cu privire la aplicarea relelor tratamente și condițiile inumane și degradante de detenție. În aceeaşi zi, procurorul responsabil de caz a dispus efectuarea unei alte expertize medico-legale în cazul reclamantului, care a constatat existența unei leziuni corporale sub formă de excoriație în regiunea frontală.

Prin decizia sa din 16 aprilie 2009, Curtea de Apel Chișinău a admis recursul avocatei reclamantului și a dispus eliberarea de sub arest a reclamantului, obligându-l să nu părăsească localitatea timp de 30 zile.

Între 25 aprilie 2009 și 22 iunie 2009 au fost audiați mai mulți martori, inclusiv colaboratori de poliție, care au respins acuzațiile cu privire la aplicarea relelor tratamente în privinţa reclamantului. Prin urmare, la 22 iunie 2009 Procuratura a refuzat în începerea urmăririi penale, deoarece nu fuseseră stabilite probe concludente că reclamantul ar fi fost maltratat de polițiști.

La 21 decembrie 2011 Procuratura Generală a anulat ordonanța de refuz din 22 iunie 2009, dispunând începerea urmăririi penale în baza art. 3091 (Tortura) din Codul penal. La 17 ianuarie și 8 februarie 2012 procuratura a expediat citații la adresa de domiciliu a reclamantului pentru a fi audiat cu referire la evenimentele produse. Reclamantul nu s-a prezentat la procuratură. La 17 mai 2012 a fost dispusă efectuarea expertizei medico-legale, iar prin raportul de expertiză medico-legală s-au reconfirmat leziunile corporale provocate reclamantului, sub forma unei excoriații în regiunea frontală.

Prin ordonanța sa din 3 august 2012, Procuratura a suspendat urmărirea penală, stabilind că la 4 august 2010 reclamantul a părăsit teritoriul țării şi că nu s-a mai întors. Ulterior, la 17 mai 2018 Adjunctul Procurorului General a anulat ordonanța din 3 august 2012 și a dispus reluarea urmăririi penale în acest caz. Ca urmare a altor acţiuni întreprinse, la 29 martie 2019 a fost dispusă în mod repetat suspendarea urmăririi penale.

Cu privire la alegaţiile reclamantului referitoare la Articolul 3 din Convenţie, Curtea a notat că, ţinând cont de circumstanţele cauzei, în special cele cu privire la concluziile medicale efectuate în privința pretinselor maltratări în timpul aflării reclamantului în custodia statului, autorităţile naţionale nu consideraseră necesar să efectueze un control medical imediat după ce reclamantul fusese adus la secţia de poliţie. Mai mult, autorităţile naţionale nu au prezentat dovezi convingătoare cu referire la originea excoriaţiilor de pe fruntea reclamantului. De asemenea, având în vedere şi condiţiile neadecvate de detenţie în care s-a aflat reclamantul între 8 şi 11 aprilie 2009 în Comisariatul de poliţie al sectorului Centru şi în Comisariatul general de poliţie, Curtea a concluzionat că avut loc o încălcare a Articolului 3 din Convenţie atât sub aspect material, cât şi procedural.

Cu referire la motivele invocate de către instanţele naţionale în favoarea dispunerii arestului preventiv al reclamantului, Curtea a reţinut că motivele respective nu fuseseră relevante şi suficiente şi, prin urmare, a constatat o încălcare a Articolului 5 § 3 din Convenţie.

De asemenea, Curtea a constatat o încălcare a Articolului 5 § 4 din Convenţie, având în vedere refuzarea de către autorități a cererii reclamantului de a-şi angaja propriul avocat, asistenţa juridică necorespunzătoare a avocatului ales din oficiu pentru apărarea intereselor sale, precum şi lipsa accesului la materialele dosarului penal.

În cele din urmă, având în vedere deciziile instanţelor naţionale şi respingerea cererii reclamantului referitoare la acordarea despăgubirilor, şi ţinând cont de concluziile cu privire la încălcarea Articolului 5 §§ 3 şi 4 din Convenţie, Curtea a constatat şi o încălcare a Articolului 5 § 5 din Convenţie.

Curtea a acordat reclamantului 15.000 de euro pentru prejudiciul moral şi 840 de euro pentru costuri și cheltuieli.

Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova.