Reprezentanții mediului de afaceri cer completarea Codului fiscal cu norme exprese ce ar prevedea deductibilitatea cheltuielilor suportate de companie pentru asigurarea combaterii efectelor COVID sau asigurarea conformării regulilor de prevenire a răspândirii COVID, precum și neconsiderarea în calitate de facilități acordate de patron a cheltuielilor date.

AmCham Moldova susține că, cea mai bună opțiune ar fi următoarea:

”Articolul 20 din Codul fiscal, se completează cu un punct nou (z¹⁸) cu următorul conținut:

”z¹⁸) cheltuielile suportate de angajator în folosul angajatului pentru asigurarea combaterii efectelor virusului SARS-CoV-2 sau asigurarea conformării regulilor de prevenire a răspândirii virusului SARS-CoV-2.”

Articolul 24 din Codul fiscal, se completează cu un alineat nou (1¹) cu următorul conținut:

”(1¹) Se permite deducerea cheltuielilor suportate de contribuabil pentru asigurarea combaterii efectelor virusului SARS-CoV-2 sau asigurarea conformării regulilor de prevenire a răspândirii virusului SARS-CoV-2.”

Oamenii de afaceri susțin că tratarea, în calitate de facilități acordate de patron, a măsurilor luate pentru protejarea vieții, sau testarea capacității acestuia de muncă, sau facilitarea muncii de la distanță pentru a preveni unele efecte este inadmisibilă, dat fiind faptul că aceasta, în principiu, nu este ceva ce aduce avantaj economic ascuns angajatului (esența logicii de aplicare a impunerii asupra facilităților fiscale/ beneficiilor în natură).

În această ordine de idei, dispozițiile comisiilor specializate, responsabile de prevenirea și combaterea efectelor pandemiei la nivel național, au prevăzut o serie de norme restrictive în ceea ce ține de activitatea unor entități, în special, comerciale și de alimentație, ce a dus la imposibilitatea de desfășurare a activității pe motive ce nu au depins de agentul economic. Respectiv, arenda spațiilor date (de exemplu, a oficiilor desconcentrate în teritoriu sau localizate pe teritoriul unui centru comercial) sunt cheltuieli necesare și ordinare care ar trebui permise la deducere.

Totodată, Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor a publicat pe pagina sa web o serie de obligații pentru agenți economici, printre care, de exemplu, aprovizionarea personalului vânzător și auxiliar cu echipament de protecție (mănuși, șorțuri, halate, măști etc.) și igienizarea și dezinfectarea cu regularitate a încăperile, utilajul, inventarul, instrumentarul de lucru, echipamentul de protecție, coșurile și cărucioarele pentru cumpărături, după fiecare manipulare, cu dezinfectanți autorizați și înregistrați conform legislației naționale.

Respectiv, atât deductibilitatea pentru agenții economici, cât și utilizarea măștilor si a dezinfectantelor de către angajații acestora nu ar trebui să constituie obiect al impunerii într-o formă sau alta, fiind prevăzută expres obligația de asigurare cu acestea a angajaților.

Pe de altă parte, Legea securității și sănătății în muncă nr.186/2008 (art.10), prevede că angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru protecția securității şi sănătății lucrătorilor, inclusiv pentru prevenirea riscurilor profesionale care, la rândul său, trebuie să se bazeze pe următoarele principii generale de prevenire, cum ar fi, printre altele: evitarea riscurilor profesionale; combaterea riscurilor profesionale la sursă; adaptarea locului de muncă în funcţie de necesitățile persoanei, inclusiv ale persoanelor cu dizabilități acordarea priorității măsurilor de protecție colective faţă de măsurile de protecție individuale, cu excepția cazurilor când acestea se referă la persoanele cu dizabilități; crearea şi menținerea unor condiții igienice pentru viață şi muncă. Mai mult, legea citată prevede că mijloacele financiare, cheltuite de către angajator pentru realizarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă, sunt deductibile, iar măsurile privind securitatea, igiena şi sănătatea în muncă nu vor comporta, în nici o situație, obligații financiare din partea lucrătorilor.