Un bărbat a pierdut un proces de judecată din cauza că avocatul nu a putut să demonstreze magistraților că este împuternicit să reprezinte reclamantul. Și anume, dosarul se referă la disputa dintre părinți privind acordarea copilului permisiunii de a ieși din țară. După ce a pierdut în primele două instanțe, tatăl a decis să meargă la Curtea Supremă de Justiție.

Instanța supremă a restituit, însă, solicitarea de examinare a dosarului deoarece cererea de recurs este semnată de către o persoană a cărei calitate în procesul de judecată nu este specificată. În acest sens nu au fost anexate careva documente privind acordarea de împuternici. Prin urmare, magistrații au stabilit că avocatul nu a fost investit legal cu dreptul de a ataca cu recurs decizia instanței de apel.

Curtea Supremă de Justiție și-a argumentat decizia invocând prevederile art.426¹ alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, care spun că instanţa de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă cererea de recurs a fost depusă de o persoană care nu este în drept să declare recurs.

Conform art.437 alin. (3) Cod de procedură civilă, în cazul când recursul este declarat prin reprezentant, la cererea se anexează şi documentul, legalizat în modul stabilit, care atestă împuternicirile acestuia dacă în dosar lipseşte o astfel de împuternicire.

În conformitate cu prevederile art. 75 alin. (1), (1¹) Cod de procedură civilă, în proces civil, persoanele fizice îşi pot apăra interesele personal, prin avocat sau avocat stagiar. Participarea personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă din dreptul de a avea avocat.

Persoanele fizice pot fi reprezentate în instanţa de judecată de către soţ/soţie, părinţi, copii, fraţi, surori, bunei, nepoţi dacă aceştia sunt licenţiaţi în drept şi sunt împuterniciţi printr-o procură autentificată notarial.

Conform art. 80 alin. (7) Cod de procedură civilă, împuternicirile date avocatului sau avocatului stagiar se atestă printr-un mandat, eliberat de reprezentat şi certificat de avocat.

În conformitate cu art. 81 alin. (1) Cod de procedură civilă, împuternicirea de reprezentare în judecată acordă reprezentantului dreptul de a exercita în numele reprezentatului toate actele procedurale, cu excepţia dreptului de a semna cererea şi de a o depune în judecată, de a recurge la arbitraj pentru soluţionarea litigiului, de a renunţa total sau parţial la pretenţiile din acţiune, de a majora sau reduce cuantumul acestor pretenţii, de a modifica temeiul sau obiectul acţiunii, de a o recunoaşte, de a recurge la mediere, de a încheia tranzacţii, de a intenta acţiune reconvenţională, de a transmite împuterniciri unei alte persoane, de a ataca hotărârea judecătorească. La fel, de a-i schimba modul de executare, de a amâna sau eşalona executarea ei, de a prezenta un titlu executoriu spre urmărire, de a primi bunuri sau bani în temeiul hotărârii judecătoreşti, drept care trebuie menţionat expres, sub sancţiunea nulităţii, în procura eliberată reprezentantului persoanei juridice sau în mandatul eliberat avocatului.