Oficiul Avocatului Poporului a lansat un studiu cu privire la ”Respectarea drepturilor cetățenilor străini aflați în custodia statului” care reflectă lacunele legislative ce permit încălcarea drepturilor acestora.

Potrivit studiului, mecanismele naționale care reglementează statutul străinilor sunt axate pe identificarea motivelor de a îndepărta străinii din Republica Moldova și nu pe asigurarea protecției necesare acestora. Totodată, normele legale în vigoare nu oferă garanții efective solicitanților de protecție, iar organele administrative, deseori, abuzează de prerogativele atribuite.

Studiul se referă la situația din perioada 2018-2019 și reflectă analiza situației de jure și de facto privind intrarea, șederea, îndepărtarea, solicitarea protecției, custodia publică, precum și ieșirea străinilor din Moldova.

Autorii Studiului au ajuns la următoarele concluzii:

  • În legislația națională există lacune care permit returnarea sau îndepărtarea străinilor în teritorii unde ei riscă să fie supuși torturii, tratamentelor inumane sau degradante, indiferent de riscul pe care îl prezintă pentru securitatea națională și ordinea publică.
  • Există neconcordanțe referitoare la regimul străinilor în Legea privind regimul străinilor în Republica Moldova și Codul administrativ.
  • Nerespectarea prevederilor cadrului legal existent și a angajamentelor asumate de către stat la ratificarea tratatelor internaționale care vizează statutul și regimul străinilor și respectarea drepturilor acestora;
  • Subdiviziunile Inspectoratului General al Poliției de Frontieră aplică diferit procesul reținerii persoanelor la frontieră. Sectoarele de poliție efectuează reținerea de facto, pot plasa persoanele în camerele de reținere temporară, ulterior le escortează la direcțiile regionale ale Inspectoratului General al Poliției de Frontieră/ fie invers. Direcțiile respective acționează în calitatea de organ constatator sau procesual. Nu există certitudinea că în sectoarele locale de poliție persoanei reținute îi sunt asigurate garanțiile anti-tortură (avocat/ doctor/ informare/ informarea rudelor/ interpret / dreptul de a tăcea etc) de până la perioada documentării de jure, chiar dacă polițiștii au afirmat că aceste proceduri sunt respectate cu strictețe.
  • La punctele de trecere a frontierei terestre în perioada de monitorizare nu au fost identificate încălcări ale dreptului de a solicita azil. Asemenea cazuri au fost identificate însă la punctul de trecere a frontierei ”Aeroportul Internațional Chișinău”, cum ar fi: ignorarea cererilor de azil; neoferirea accesului la procedura de azil; returnarea imediată în țara de origine sau de decolare; detenția pe teritoriul aeroportului pentru o perioadă îndelungată; neinformarea Biroului Migrațiune și Azil despre parvenirea solicitanților de protecție sau informarea cu întârziere despre acest fapt.
  • Autoritățile abilitate nu întotdeauna respectă principiul nereturnării după modul în care este declarat de Convenția de la Geneva din 1951. Tendința respectivă este una periculoasă. În consecință, Republica Moldova poate fi acuzată de încălcarea prevederilor art.33 a Convenției de la Geneva.
  • Au fost atestate situații când, la inițiativa SIS, au fost declarați indezirabili solicitanți de azil care încă se aflau în procedura administrativă de examinare a cererilor sale de azil sau imediat după o decizie administrativă de respingere a cererii de azil, dar în perioada oferită de legislație, pentru contestarea în instanțele de contencios administrativ. Aceste situații încalcă prevederile Legii 270 din 2008 privind azilul în Republica Moldova, care în articolul 11 prevede: „Nici un solicitant de azil nu va fi expulzat sau returnat de la frontieră ori de pe teritoriul Republicii Moldova”. Legiuitorul nu a prevăzut nici o excepție de la norma legală enunțată.

În Studiu se fac mai multe recomandări autorităților publice. În particular, Parlamentului i se recomandă eliminarea alineatului 4 din articolul 63 al Legii nr. 200 din 2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova, pentru excluderea totală a posibilității returnării sau îndepărtării străinilor în teritorii unde ei riscă să fie supuși torturii, tratamentelor inumane sau degradate, indiferent de riscul pentru securitatea națională și ordinea publică. Pentru astfel de situații se recomandă de prevăzut posibilitatea expulzării returnării/îndepărtării în alte teritorii decât cele enunțate.

Se mai propune aducerea Legii nr. 200 din 2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova în concordanță cu Codul administrativ, precum și completarea Legii nr. 200 din 2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova, cu prevederi, care expres ar dispune eliberarea din custodie publică a străinilor care au solicitat azil sau acordarea statului de apatrid.  

Studiul integral poate fi citit aici.