Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea în cauza Trocin v. Republica Moldova. Cauza se referă la pretinsa maltratare a reclamantului de către poliție în timpul aflării sale în detenție și lipsa unei anchete efective în acest sens.Potrivit examinării medico-legale,pe corpul reclamantului au fost descoperite mai multe echimoze. După ce plângerea reclamantului cu privire la pretinsele rele tratamente a fost examinată timp de mai mult de patru ani, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.

În faţa Curţii, reclamantul s-a plâns în baza Articolului 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocând că în timpul aflării sale în custodia statului el a fost supus torturii de către colaboratorii de poliție. De asemenea, el s-a plâns că autoritățile statului nu au efectuat o anchetă efectivă în privința pretinselor maltratări.

Cu privire la presupusele rele tratamente suferite de către reclamant, Curtea a notat că, deși concluziile rapoartelor medico-legale nu confirmau sau infirmau pe deplin alegațiile reclamantului cu privire la maltratarea sa, ei nu i-a fost prezentată o explicație plauzibilă referitoare la modul în care au fost provocate echimozele depistate pe gleznele reclamantului. În același timp, ea nu a fost convinsă că aplicarea forței fizice de către colaboratorii de poliție fusese strict necesară.Prin urmare, Curtea a constatat încălcarea Articolului 3 din Convenție sub aspect material.

Cu privire la investigarea plângerilor reclamantului, Curtea a constatat o serie de deficiențe grave referitoare la ancheta efectuată de către autoritățile naționale. În primul rând, Curtea a menționat că, în pofida plângerii reclamantului despre pretinsele acțiuni de maltratare și a dovezilor medicale în acest sens, la 6 februarie 2015 autoritățile naționale au inițiat proceduri penale doar în privința leziunilor depistate pe fața reclamantului. Această anchetă a fost limitată și nu s-a referit la celelalte leziuni depistate pe corpul reclamantului. Abia la 20 iulie 2016 procurorii au inițiat proceduri penale cu privire la celelalte vătămări corporale ale reclamantului, iar ofițerii de poliție acuzați au fost audiați pentru prima dată abia în septembrie și decembrie 2016, id est după mai mult de doi ani. Astfel, din cauza întârzierilor inexplicabile, procurorii au eșuat să obțină dovezi clare, cum ar fi înregistrări video din ziua pretinselor acțiuni de maltratare a reclamantului, care ar fi reliefat aspectele cu privire la presupusa utilizare a manșetelor pentru gleznă.

De asemenea, Curtea a observat că procurorul responsabil de caz a acceptat fără nicio rezervă și fără a verifica versiunea prezentată de către ofițerii de poliție, referitoare la evenimentele contestate de către reclamant. În plus, procurorii nu au reușit să reconcilieze parcursul evenimentelor prezentate de către ofițerii de poliție cu înregistrările orelor de intrare și ieșire din registrul izolatorului de detenție în care reclamantul fusese deținut. De asemenea, ei nu au verificat ora exactă la care reclamantul fusese scos din clădirea Procuraturii Generale, pentru a determina perioada de timp în care reclamantul s-a aflat în custodia poliției, cuprinsă între părăsirea clădirii Procuraturii Generale și escortarea acestuia la Direcția de poliție, unde s-a întâlnit cu procurorul și avocatul său.

Ținând cont de deficiențele grave constatate, Curtea a hotărât că a avut loc o încălcare a Articolului 3 din Convenție și sub aspect procedural.

Astfel, Curtea a acordat reclamantului 12.000 de euro pentru prejudiciul moral și 850 de euro pentru costuri și cheltuieli.

Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova.