Autor: Ina Jimbei, lector universitar, avocat, Casa de avocatură ”Efrim, Roșca și Asociații”

În ultima perioadă a ieșit în evidență jurisprudența contrastantă a instanței supreme în ce privește aplicare art.245 din Codul administrativ (CA) care reglementează termenul de atac cu recurs a actelor de dispoziție ale curților de apel. Aceasta este de natură de a crea confuzie între practicieni. În continuare vom analiza articolul nominalizat, conturând în final o interpretare argumentată a acestuia.

În conformitate cu art. 245 CA, intitulat ”Depunerea cererii de recurs”:

(1) Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

(2)   Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de  30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Problema se rezumă la momentul de când începe să curgă termenul de atacare cu recurs a deciziilor curților de apel: din momentul pronunțării dispozitivului deciziei instanței de apel (opțiunea ”a”) sau, mai târziu, din momentul notificării deciziei motivate a instanței de apel (opțiunea ”b”)?

În practica CSJ atestăm ambele opțiuni. De exemplu, în dosarul nr.3ra - 654 /20 CSJ calculează termenul de atac de la pronunțarea deciziei:  “Astfel, decizia instanţei de apel a fost pronunțată la data de 06 martie 2020 și termenul de depunere a recursului a expirat la data de 05 aprilie 2020”. În dosarul nr. 3ra - 757//220, CSJ leagă curgerea termenul de notificarea deciziei (motivate) : “instanța de apel a pronunțat decizia la data de 19 februarie 2020. Din materialele dosarului rezultă că instanţa de apel a expediat în adresa participanților la proces copia deciziei motivate,  iar confirmarea recepționării acesteia de către X și avocatul Y la materialele cauzei nu este. X reprezentat de avocatul Y a depus recursul la 15 iunie 2020. Astfel, obligația de contestare în termen a fost îndeplinită”.

Totuși, pare că în ultimul timp se conturează o practică a CSJ care aderă la această din urmă poziție, adică opțiunea”b”.

Existența mai multor viziuni este determinată de interpretările diferite ale sintagmei “notificarea deciziei” din alin.(1) și de conținutul alin.(2) ale art.245 CA. 

Considerăm că opțiunea ”a”, conform căreia recursul împotriva deciziei curții de apel se depune în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului acesteia, nu își are fundamentare și justificare legală, iar interpretarea sistemică a prevederilor CA ne face să aderăm anume la opțiunea ”b”. 

Curțile de apel examinează cauze atât ca primă instanță cât și ca instanță de apel (cu art.191 CA, alin.(2) și (3). Deci, CA reglementează atât recursul împotriva hotărârilor curților de apel ca primă instanță, cât și recursul împotriva deciziilor curților de apel ca instanță de apel (art.244 CA).

Considerăm că de aici și pornește dezlegarea misterului articolului 245 CA.

Observăm că legiuitorul a ales pentru procedura contenciosului administrativ aceeași formulă de emitere și motivare a hotărârii primei instanțe prevăzută în CPC și anume: hotărârile se motivează  doar în cazurile prevăzute de lege.

Acest fapt îl desprindem din prevederile art.226 CA ”Motivarea hotărârii în fond”,  în conformitate cu care, hotărârile în fond se motivează în scris în termen de 15 zile de la înregistrarea cererii de apel sau de recurs depuse în termen sau în termen de 15 zile de la depunerea unei cereri de motivare a hotărârii.

Pentru claritate urmează să precizăm semnificația sintagmei ”hotărâre în fond”. Din sensul art.226, precum și din formularea de la alin.(1) art.244 (”hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs”) reiese că art. 226 CA se referă la hotărârile emise fie de judecătorii fie de curțile de apel în calitate de primă instanță.

Accentuăm că deciziilor curții de apel (ca instanță de apel) nu li se aplică art.226, care prevede motivarea hotărârii doar în cazurile prevăzute de lege. Art.240, alin.(3) CA prevede clar că decizia instanței de apel se motivează (de fiecare dată) în scris în termen de 30 de zile de la data pronunțării.  

În al doilea rând,  nu putem pune semnul de egalitate între pronunțare și notificare. Însuși legiuitorul distinge acești termeni. Conform prevederilor art.232 CA apelul se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii (nu „notificarea”)” sau potrivit art.240, alin.(3) CA „decizia de apel se motivează în scris în termen de 30 de zile de la data pronunțării (nu ”notificării”)

Mai mult, potrivit art. 223 CA, hotărârile și alte acte de dispoziție prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art. 96–114. În conformitate cu art.97 CA, notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de CA și anume

  • notificare prin act de recunoaștere a recepționării;
  • notificare prin poștă cu act de notificare;
  • notificare prin poștă cu scrisoare recomandată.

Respectiv, prin notificarea deciziei nu trebuie de înțeles pronunțarea dispozitivului. Notificarea deciziei reprezintă, aducerea la cunoștința participanților,  în formele prevăzute de CA, a unui act de dispoziție care corespunde rigorilor procedurale stabilite pentru acest act. Odată ce CA nu prevede expres aceste rigori pentru conținutul deciziei instanței de apel, ținând cont de prevederile art.195 CA (Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului  cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169–171), vom da trimitere la art.390 CPC, care prevede în calitate de element obligatoriu motivarea acesteia.  

Cât ține de art.245, alin.(2) CA, în conformitate cu care ”motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel”, ar fi plauzibil să se refere la situația când se atacă cu recurs hotărârea curții de apel ca primă instanță urmând logica art.232 CA. Evident, folosirea termenului ”decizie” este un motiv de a combate această poziție. Realizăm că utilizarea ”notificarea hotărârii motivate” nu ar fi lăsat loc de dubii ca de exemplu în cazul art.232, alin.(2) CA (”...motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate..”). Acest aliniat ar putea fi și rezultatul preluărilor nu prea reușite a textelor germane. Potrivit art.139 din Codul de procedură al instanțelor administrative al Germaniei (Verwaltungsgerichtsordnung), recursul se depune în termen de o lună din momentul notificării deciziei complete, iar motivarea poate fi depusă în termen de două luni, termen care de asemenea se calculează de la notificarea hotărârii complete.

În final, considerăm că declararea inadmisibilității recursului pe motiv că recurentul a depus recursul în termen de 30 de zile din momentul notificării deciziei motivate și nu din momentul pronunțării dispozitivului este contrară principiilor consacrate în art.39 CA, conform căruia controlul judecătoresc al activității administrative este garantat și nu poate fi îngrădit, și cu art.40 CA, potrivit căruia dreptul la apărare este garantat, iar participanților la proces li se asigură posibilitatea de a participa la toate etapele de desfășurare a procesului. De asemenea, această interpretare restrictivă nu este conformă nici cu standardele Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO) care într-un șir de hotărârii (Dunayev vs Russia, Blumberga vs Latvia, Geouffre de la Pradelle vs France, Davran vs Turkey), a reținut că este o încălcare a dreptului la acces efectiv la justiție, atunci când nu se oferă o oportunitate clară și eficientă de a merge la o Curte (”a clear practical and effective opportunity" to go to a Court).

În virtutea raționamentelor menționate mai sus, considerăm interpretarea art.245 CA, în ce privește momentul curgerii termenului de declarare a recursului, este următoarea:

  • Recursul împotriva hotărârii curților de apel emise în calitate de prime instanțe se atacă cu recurs în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii, iar motivarea recursului se depune în termen de 30 de zile din momentul notificării hotărârii motivate.
  • Recursul depus împotriva deciziei instanței de apel se depune în termen de 30 zile de la notificarea deciziei motivate.