Ministerul Justiției, Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene, precum și fostul Minister al Educației, Culturii și Cercetării nu au creat, până la sfârșitul lunii iunie, cadrul normativ și instituțional intern dedicat avertizorilor de integritate. Totodată, reglementările interne ale Ministerului Finanțelor și ale fostului Minister al Economiei și Infrastructurii nu sunt ajustate la Legea privind avertizorii de integritate. Asta chiar dacă instituțiile au declarat, anterior, că au elaborat și mențin registrele avertizărilor de integritate și chiar au desemnat persoane responsabile de ținerea acestor registre. Concluzia se conține într-un raport al Centrului Național Anticorupție (CNA) publicat recent.

Întrebați despre cauzele inexistenței avertizărilor de integritate, angajații ministerelor au dat următoarele răspunsuri:

  • MADRM: angajații instituției nu cunosc/înțeleg ce este o avertizare de integritate. Altor angajați le este frică;
  • MAI: instituția avertizorului e privită negativ de către personal;
  • MSMPS, MECC, MF, MEI: nu există practici ilegale.

Potrivit autorilor raportului, răspunsurile denotă că instituția avertizorilor de integritate nu a fost popularizată și explicată de o manieră suficientă. Angajații nu percep, în mare parte, această instituție ca un mecanism veritabil de reacție la practicile ilegale din instituții, iar mecanismele create (atunci când au fost create) nu sunt suficient de sigure sau nu oferă siguranța potențialilor avertizori de integritate.

Evaluarea s-a desfășurat prin urmărirea indicatorilor: numărul manifestărilor de corupție denunțate de către agenții publici conducătorilor entităților publice și agențiilor anticorupție; numărul avertizărilor de integritate depuse în cadrul entităților publice; numărul avertizărilor de integritate transmise la CNA; numărul avertizorilor de integritate supuși protecției; existența registrului avertizărilor de integritate și desemnarea persoanei responsabile de ținere acestuia. Pentru etapa adițională de evaluare s-a luat în calcul și existența practicilor de aplicare a politicii.