Titlurile executorii eliberate în baza hotărârilor instanţei, prin care se obligă pârâtul la executarea unor obligaţii pecuniare (prevăzute la art. 256 alin. (1) Codul de Procedură Civilă) nu vor mai putea fi remise imediat din momentul pronunţării de către instanţa judecătorească spre executarea silită.

Judecătorul care examinează cauza va trebui să prevadă în cadrul dispozitivului un termen pentru executarea benevolă de către pârât a obligaţiei, care nu va putea fi mai mare de 15 zile calculate din momentul pronunţării, urmând ca ulterior executării, debitorul să prezinte dovada plăţii la instanţă.

Propunerile respective se regăsesc într-un proiect de lege care prevede completarea articolului 256 din Codul de procedură civilă cu alineatul (11), cu următorul cuprins: ”Instanţa care a pronunţat ordonanţa sau hotărârea judecătorească prevăzută la alin. (1) stabileşte în cuprinsul dispozitivului un termen rezonabil, care nu poate depăşi 15 zile, pentru executarea nesilită de către pârât a obligaţiei sale. Dovada plăţii efectuate de pârât se remite instanţei şi se anexează la dosarul cauzei”.

Autorul proiectului – ministerul Justiției, notează că prin această intervenţie se va realiza o scindare parţială a regimului juridic al actelor judecătoreşti cu executarea imediată după pronunţarea lor în primă instanţă. Astfel, spre deosebire de actele judecătoreşti prin care se urmăreşte asigurarea acţiunii, cele privind reintegrarea în serviciu, ordonanţele de protecţie şi ordonanţele judecătoreşti; titlurile executorii eliberate în baza hotărârilor instanţei, prin care se obligă pârâtul la executarea unor obligaţii pecuniare (prevăzute la art. 256 alin. (1) Codul de Procedură Civilă) nu vor mai putea fi remise imediat din momentul pronunţării de către instanţa judecătorească spre executarea silită.

Completarea este propusă de minister în contextul unor hotărâri a Curții Constituționale (nr. 39 din 14 decembrie 2017) prin care s-a recomandat reglementarea termenelor de executare benevolă a hotărârilor judecătoreşti. Curtea a menționat că ”transmiterea automată a titlului executoriu spre executare silită antrenează plăţi suplimentare, care nu ar fi achitate în cazul existenţei posibilităţii executării benevole. Astfel, această situaţie constituie o sarcină excesivă, care afectează patrimoniul debitorului, fapt care aduce atingere dreptului său de proprietate”.

Astfel, ministerul Justiției notează că prin această completare se urmărește excluderea probabilităţii apariţiei unor situaţii inechitabile în practică când debitorul obligaţiei, fără a i se acorda un termen rezonabil pentru executarea benevolă după pronunţarea hotărârii judecătoreşti, este antrenat inderogabil într-un proces de executare silită, care odată început, implică anumite cheltuieli suplimentare ce vor fi suportate de debitor, conform prevederilor legale actuale, fără vreo culpă a sa.

Având în vedere completarea propusă la art. 256, se propune și modificarea articolului 12 alin. (2) din Codul de executare. Acesta va avea următorul cuprins: ”În cazurile prevăzute la art. 256 alin. (1) din Codul de procedură civilă, titlul executoriu se eliberează odată cu expirarea termenului acordat în conformitate cu prevederile art. 256 alin. (11) din Codul de procedură civilă, dacă debitorul nu a executat obligaţia în acest termen. În cazurile prevăzute la art. 256 alin. (2) din Codul de procedură civilă, titlul executoriu se eliberează imediat”.

O altă modificare propusă de minister la Codul de procedură civilă vizează excluderea din cuprinsul art. 353 alin. (1) a textului ”care nu se supune niciunei căi de atac”, unde este reglementată anularea ordonanţei judecătoreşti emisă în procedură simplificată. Textul a fost declarat neconstituţional prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 7 din 19 martie 2019.

În urma modificării, articolul va avea următorul cuprins: ” În termen de 5 zile de la data depunerii obiecţiilor conform art. 352 alin. (2) sau examinării obiecţiilor conform art. 352 alin. (5), judecătorul care a emis ordonanţa dispune, prin încheiere, admiterea obiecţiilor debitorului, dacă acestea sunt temeinice şi veridice, şi anularea ordonanţei sau, în caz contrar, respingerea obiecţiilor debitorului”.

De asemenea, la art. 15 din Codul de executare se propun a fi operate următoarele modificări. La alineatul (1) urmează a fi prevăzut cu titlu de principiu că adresarea de către creditor la un executor judecătoresc în vederea iniţierii procedurii de executare silită va putea fi admisă doar după efectuarea unei somaţii de către acesta a debitorului şi neexecutarea obligaţiei într-un termen de 15 zile de la somare, prin aceasta realizându-se în practică indicaţia Curţii Constituţionale din Hotărârea nr. 1 din 15 ianuarie 2013.

La alineatul (2) se propune o ajustare a prevederilor legale, prin excluderea cazurilor separate care sunt prevăzute şi în cuprinsul art. 256 alin. (1) CPC şi includerea unei prevederi generale care va face trimitere la norma procesual civilă.

Astfel, chiar în contextul excluderii caracterului strict imediat al acestor acte judecătoreşti, titlurile executorii eliberate în baza lor se vor bucura în continuare de beneficiul oficialităţii, ele fiind expediate din oficiu la executorul judecătoresc de către instanţă, ca urmare a neprezentării dovezii de plată în termenul acordat de instanţă debitorului. Beneficiul dat urmează a fi păstrat în considerarea specificităţii creditorilor din aceste litigii, a existenţei unor situaţii de vulnerabilitate a acestora.

Autorii mai propun excluderea celei de-a doua propoziţii din cuprinsul alin. (1) al art. 161 şi a alin. (2) al art. 162, declarate neconstituţională prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 8 din 5 aprilie 2019.

Alineatul (1) al art. 162 urmează a fi redat într-o redacţie nouă, care ar sublinia unificarea situaţiei participanţilor la procesul de executare şi a terţilor sub aspectul momentului de la care se calculează termenul de decădere de 15 zile (acesta fiind momentul în care ei au aflat ori trebuiau să afle despre actele pe care doresc să le conteste).  Alineatul va avea următorul cuprins: ”Actul de executare întocmit de executorul judecătoresc poate fi contestat de participanţii la procesul de executare şi de terţi în termen de 15 zile de la data la care au aflat ori trebuiau să afle despre aceste act.”

Tot prin intermediul proiectului se propune a fi efectuată modificarea art. 61 alineatul (1) din Codul de executare corespunzătoare Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 22 din 8 octombrie 2019. Mai exact, cuvintele ”poate refuza” se substituie cu cuvântul ”refuză”.