AmCham Moldova a adresat o scrisoare Ministerului Finanțelor prin care solicită organizarea unei întâlniri online pentru a pune în discuție subiecte ce țin de aspectele fiscale și contabile ale activității nerezidenților pe teritoriul Republicii Moldova, atât din perspectiva politicilor, cât și din perspectivă administrativă.

Mai exact, reprezentanții mediului de afaceri vor să discute despre elaborarea unor indicații metodologice contabile care ar prevedea particularitățile de ținere a evidenței contabile în cadrul reprezentanțelor permanente (RP), inclusiv filiale și sucursale, ce desfășoară activitate de întreprinzător în Republica Moldova. Aceștia susțin că atât până la intrarea în vigoare a versiunii actualizate a Codului civil, cât și după, o problemă esențială cu care se confruntă în activitatea lor nerezidenții ce desfășoară activitate pe teritoriul țării este modul în care tranzacțiile realizate ar trebui documentate și modul în care se formează profiturile în Republica Moldova, ținând cont de specificul de desfășurare a activității nerezidentului, specificat la art.241 din Codul civil. Un exemplu în acest sens ar fi situația în care un nerezident desfășoară activități economice prin intermediul reprezentanței permanente, contractul fiind încheiat între nerezident (sediul central) și beneficiarul/prestatorul serviciilor (rezident sau nerezident). În acest caz, nu este clar cum anume se va forma venitul și care ar fi documentul confirmativ al cheltuielilor suportate în cadrul reprezentanței permanente, precum și modul în care ar urma a fi facturată o astfel de tranzacție (cine emite factura, ce este indicat în acea factură, cum are loc refacturarea ulterioară dacă asta ar urma să aibă loc etc.). Nu este claritate privind data tranzacțiilor pentru înregistrarea veniturilor și cheltuielilor obținute și suportate de nerezident aferente activității RP, atribuite și înregistrate în evidența contabilă a RP (data deciziei de atribuire a veniturilor și cheltuielilor către RP, ultima zi a anului fiscal pentru care se prezintă declarația fiscală, data stabilită în Regulamentul de activitate a RP, etc.).

Un alt subiect este efectuarea unor clarificări de rigoare în ceea ce ține de modul în care urmează a fi înțelese prevederile art.75 din Codul fiscal în partea limitării deducerii cheltuielilor administrative, se aplică pentru toate cheltuielile administrative ale reprezentanței permanente sau doar pentru cheltuielile administrative suportate de sediul central și înregistrate de reprezentanta permanentă? Nu este clara expresia ”decontate de nerezident”. De asemenea, nu este clar cum trebuie să se aloce reprezentanței permanente cheltuielile administrative în cazul când reprezentanța permanentă nu are angajați (doar personal detașat), în cazul dat aceste cheltuieli fiind, conform unor opinii, nedeductibile la moment, ceea ce împiedică nerezidenții să inițieze proiecte în țară nefiind alocate aceste cheltuieli pe proiect. Limitarea cheltuielilor administrative suportate de nerezident atribuibile RP la 10% din salariul angajaților este una discutabilă, ținând cont de prevederile Tratatelor de evitare a dublei impuneri și comentariile la Convenţia Model cu privire la impozitele pe venit şi impozitele pe capital, care prevăd restricționarea expresă a cheltuielilor de royalty, dobânzi și onorarii pentru conducere plătite de RP către oficiul central și alte oficii ale acestuia. Cât privește alte cheltuieli administrative, precum cheltuielile de salarizare ale personalului administrativ, cheltuieli de deplasare, comisioane bancare, etc., se consideră că suma cheltuielilor ce trebuie luate în considerare ca înregistrate în scopurile reprezentanței permanente pentru deducere trebuie să fie suma reală astfel înregistrată. Prin limitarea cheltuielilor administrative suportate de nerezident aferente activității RP în redacția actuală a Codului fiscal considerăm că se încalcă:

- prevederile art.7 alin.2 al Convenției Model, care prevede că, în cazul în care o întreprindere a unui Stat Contractant desfășoară activitate de întreprinzător în celălalt Stat Contractant printr-o reprezentanță permanentă situată acolo, în fiecare Stat Contractant acestei reprezentanţe permanente i se vor atribui profiturile care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, desfăşurând activităţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi acţionând complet independent cu întreprinderea, a cărei reprezentanţă permanentă este și

- prvederile art.24 alin.3 al Conventiei Model care prevede că, impozitarea unei reprezentanţe permanente, pe care o întreprindere a unui Stat Contractant o are în celălalt Stat Contractant, nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în acel celălalt Stat, decât impozitarea stabilită întreprinderilor acelui celălalt Stat, care desfăşoară aceleaşi activităţi.

Totodată, oamenii de afaceri vor să afle ce se înțelege prin Nerezidenți/Nerezident în scopul aplicării limitărilor menționate la art.75 din Codul fiscal.  În înțelegerea lor, ar fi compania fondatoare a reprezentanței permanente: sediul central și subdiviziunile sale. În tratatele de evitare a dublei impuneri, dar și în comentariile Conventiei OECD se specifică expres: sediul central, sediul central și oricare alte oficii ale sale, etc.

O explicație necesară este ce se înțelege prin limitarea la deducere a ”sumelor prezentate de către acest nerezident sub formă de cheltuieli care nu sunt confirmate documentar” (art.75 alin.4 lit e) din Codul fiscal). Care ar fi documentele confirmative pentru deducerea cheltuielilor suportate direct de nerezident, în Republica Moldova sau în altă parte decât Republica Moldova? În practică nu se emit facturi pentru cheltuielile suportate de nerezident și înregistrate de reprezentantă, acestea fiind confirmate printr-o decizie a nerezidentului, fără prezentarea de copii sau documente confirmative care ar suporta calculul, nerezidentul asumându-și faptul prezentării documentelor confirmative la solicitare.

Reprezentanții comunității de afaceri mai vor clarificarea modului de aplicare a prevederilor art.793 din Codul fiscal, în special, în partea ce ține de documentele de confirmare a rezidenței de către persoanele juridice. Chiar dacă au fost efectuate o serie de îmbunătățiri în textul legii, există, totuși, momente de concretizat în ceea ce ține de confirmarea rezidenței de către persoanele juridice. De exemplu, nu este clar dacă documentul ce confirmă înregistrarea persoanei juridice în țara sa de reședință urmează a fi prezentat per an (să se ceară anual confirmarea de la registrul comerțului sau altă autoritate competentă de înregistrare din țara de reședință ), sau este acceptat certificatul de înregistrare emis primar. De asemenea, procedura ce ține de verificarea veridicității certificatelor de rezidență emise electronic de unele autorități fiscale este una practic imposibil de realizat, deoarece pune sarcina verificării pe agentul economic receptor, care nu are datele necesare pentru a o face, cel mai des, fiind date protejate.

Modul în care se aplică sancțiunile fiscale și majorările de întârziere în cazul prezentării certificatului de rezidență după momentul achitării venitului este o altă neclaritate. La moment, în cazul în care documentul ce confirmă rezidența a fost prezentat după momentul achitării, Codul fiscal prevede că se aplică prevederile

generale (calcularea amenzilor, penalităților etc.). Oamenii de afaceri consideră această abordare drept una ce ar necesita un studiu suplimentar vizavi de oportunitatea și necesitatea aplicării măsurilor date, având în vedere că dacă se confirmă ulterior rezidența, bugetul public național nu este prejudiciat și nu există impozit pe venit diminuat. Întrebarea are o valoare similară atât în cazul persoanelor fizice, cât și în cazul persoanelor juridice.

Un alt subiect este înregistrarea reprezentanțelor permanente și impozitarea acestora, în cazul în care nerezidenții desfășoară activitate de întreprinzător pe teritoriul țării. Se constată situația, în care, din cauza inacțiunilor vizavi de identificarea și înregistrarea reprezentanțelor permanente, acestea nu sunt supuse vreunui regim fiscal și, respectiv, intră în concurență neloială cu agenții economici ce se conformează regulilor fiscale în modul general stabilit. Respectiv, se cere luarea unor măsuri mai proactive în vederea asigurării conformării acestora și asigurării unui mediu concurențial loial în acest sens.