Obligațiunile pot fi un instrument excelent pentru a genera venituri și sunt considerate pe scară largă o investiție sigură. Cu toate acestea, investitorii trebuie să fie conștienți de unele posibile capcane și riscuri.

Riscul ratei dobânzii: acesta este, de obicei, cel mai important risc (numit și riscul duratei) al unei obligațiuni. Prețul unei obligațiuni se modifică invers față de evoluția ratelor dobânzii pe piață, care este influențată, de regulă, de acțiunile băncilor centrale. Dacă ratele dobânzii cresc, prețurile obligațiunii scad și invers. La fel, cu cât scadența obligațiunii, adică data când suma de bază trebuie rambursată, este mai lungă, cu atât riscul ratei dobânzii este mai mare.

Riscul de credit se referă la riscul ca emitentul sau împrumutatul să nu respecte plățile convenite ale dobânzii sau rambursarea sumei de bază. Cu cât situația financiară și perspectiva pe termen lung a emitentului sunt mai bune, cu atât riscul de credit este mai mic, și invers. O metodă pe care piața o folosește pentru a măsura riscul de credit este ratingul de credit, atribuit societății sau țării care emite datoria, de către agențiile de rating, cum ar fi Moody’s, Standard & Poors și Fitch etc.

Solvabilitatea emitentului depinde, în primul rând, de soliditatea financiară a acestuia, dar și de faptul dacă obligațiunile sunt emise de un organism guvernamental sau o instituție privată, de țara organismului guvernamental emitent, de ramura de activitate a instituției private emitente (instituție de credit, întreprindere industrială etc.).

Riscul de credit este mai limitat atunci când obligațiunile sunt garantate. Însă chiar și atunci, investitorii ar trebui să evalueze garanția și solvabilitatea emitentului, dacă este cazul. În final, este de remarcat faptul că obligațiunile emise de entități care sunt considerate mai sigure (rating de credit mai înalt) oferă în general randamente mai mici, fiindcă riscul de neîndeplinire a obligațiilor este perceput ca fiind mai redus. Deteriorarea solvabilității unui emitent influențează negativ prețul instrumentelor de datorie aferente.

Riscul de lichiditate se referă la capacitatea de a cumpăra și a vinde rapid orice tip de activ, fără a-i afecta prețul de piață. Acesta poate depinde de numărul de obligațiuni emise, de notorietatea emitentului și de piața pe care se tranzacționează. Indicatorul principal al riscului de lichiditate este diferența dintre prețul de ofertă (prețul la care un dealer este dispus să cumpere o valoare mobiliară) și prețul de cerere (prețul la care un dealer este dispus să vândă o valoare mobiliară). Cu cât această diferență (numită și ecart) este mai mare, cu atât riscul de lichiditate este mai mare.

Sursa: Ghidul privind protecția investitorului, CNPF