Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a pronunțat hotărârea în cauza Badan v. Republica Moldova (cererea nr. 56405/12).

Reclamanta s-a plâns în fața Curții în baza Articolului 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”) și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, din cauza neexecutării în termen rezonabil a unei decizii definitive emise în favoarea sa.

În conformitate cu circumstanțele cauzei, la 25 mai 2009, reclamanta a obținut o decizie definitivă în favoarea sa, prin care fostul ei soț a fost obligat să achite suma restantă pentru întreținerea copilului minor. Reieșind din faptul că decizia respectivă rămăsese neexecutată, reclamanta a inițiat o acțiune în baza Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, prin care a solicitat recunoașterea încălcării dreptului său la executarea în termen rezonabil a unei decizii judecătoreşti și repararea prejudiciului material și moral cauzat. La 26 decembrie 2011 Judecătoria Râșcani a admis parțial acțiunea reclamantei, a recunoscut încălcarea drepturilor sale, însă a respins cerințele cu privire la acordarea despăgubirilor. La 10 aprilie 2012, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul reclamantei și a menținut decizia instanței de fond.

În fața Curții, Guvernul a susținut că reclamanta a pierdut statutul său de victimă în urma deciziilor instanțelor naționale emise în cadrul procedurii inițiate în baza Legii nr. 87.

În acest sens, Curtea a reiterat poziția sa, exprimată de numeroase ori în cauze similare, potrivit căreia o decizie sau o măsură adoptată în favoarea unui reclamant nu este, în principiu, suficientă pentru a-l lipsi de statutul de victimă, cu excepția cazului în care instanțele de judecată naționale au recunoscut încălcarea Convenției, în mod expres sau în substanță, iar apoi au acordat despăgubiri în acest sens. În circumstanțele prezentei cauze, Curtea a respins obiecția Guvernului cu privire la pierderea calității de victimă a reclamantei, reieșind din faptul că instanțele naționale nu îi acordaseră nicio despăgubire pentru prejudiciul material și moral cauzat prin încălcarea dreptului său la executarea în termen rezonabil a unei decizii judecătorești emise în favoarea sa.

Cu privire la fondul cauzei, reieșind din faptul constatării de către Curte a încălcărilor frecvente ale Articolului 6 § 1 din Convenție și ale Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în cauze similare, Curtea nu a găsit niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în prezenta cauză. Prin urmare, Curtea a considerat că a avut loc încălcarea Articolului 6 § 1 din Convenție și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, din motivul neexecutării într-un termen rezonabil a deciziei judecătorești definitive emise în favoarea reclamantei.

Astfel, Curtea i-a acordat reclamantei sumele de 205 de euro în calitate de despăgubire pentru prejudiciul material, 600 de euro pentru prejudiciul moral și 600 de euro pentru costuri și cheltuieli.

Actualmente hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

”Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.