Autor: av. Oleg Efrim, Managing Partner Casa de avocatură ”Efrim, Roșca și Asociații”

Această adnotare a fost realizată pentru proiectul de adnotare academică a Codului civil - animus.md

Articolul 1995. Actele juridice încheiate cu bună-credinţă cu terţii

(1) Persoana îmbogăţită nu este obligată să întoarcă îmbogăţirea dacă:
a) în schimbul acelei îmbogăţiri, i-a oferit terţului o altă îmbogăţire; şi
b) era de bună-credinţă la acel moment.

(2) Dispoziţiile alin.(1) nu afectează drepturile părţii dezavantajate de a recupera bunul de la acel terţ pe calea acţiunii în revendicare ori de a recupera bunul în condiţiile prezentului capitol.

(3) Dispoziţiile alin.(1) nu afectează drepturile acelui terţ în caz de evicţiune conform alin.(2).

Originea reglementării: Art. VII - 6.102 DCFR

I.  Scopul normei

1.   Norma comentată oferă o apărare împotriva pretenției de restituire a îmbogățirii în anumite situații particulare, când îmbogățitul ar putea fi ținut responsabil pentru un beneficiu, realizat în urma unui act juridic la care nu este parte. În aceste cazuri, beneficiul îmbogățitului este obținut nu de la persoana dezavantajată, ci de la un terț. Protecția oferită îmbogățitului are în aceste situații aceleași rațiuni, ca și în cazul dobânditorului de bună-credință. Ea se oferă pentru că, fiind de bună credință, îmbogățitul a oferit o contraprestație în schimbul beneficiului obținut, fără a dobândi drept de proprietate.

Ilustrația 1: N a fost constrâns prin violență de M să-i vândă o combină agricolă. În calitate de proprietar, M a dat în arendă combina pentru sezonul lucrărilor agricole lui P, contra unei chirii, achitate în avans. Ulterior, N obține o hotărâre judecătorească prin care contractul de vânzare-cumpărare este declarat nul. Deoarece efectele produse de un contract anulat se desființează retroactiv, M nu a avut împuterniciri să transmită combina în arendă lui P. P a folosit un bun care aparținea cu drept de proprietate lui N. Respectiv, dezavantajul lui N ce rezultă din folosința combinei este atribuit îmbogățirii lui P. În temeiul normei comentate, P nu va putea fi obligat să restituie valoarea bănească a folosinței deoarece a plătit chirie lui M, cu condiția să fi fost de bună credință (nu știa și nu avea de unde ști în mod rezonabil că M nu are împuterniciri de a transmite dreptul de folosință).

 II.  Contraprestația

2. Persoana îmbogățită va beneficia de apărarea prevăzută de norma comentată, doar dacă prestația (o altă  îmbogățire) oferită terțului a fost în schimbul îmbogățirii convenite în contractul cu terțul și care a fost primită efectiv. În cazul în care contractul prevedea o prestație mai mică decât îmbogățirea primită de la terț, îmbogățitul nu va putea păstra îmbogățirea în temeiul normei comentate.

III.  Buna-credință

3.  Buna-credință a persoanei îmbogățite se va determina după regula fixată la art.1990 (Îmbogățirea transmisibilă) alin.5.

IV. Dreptul persoanei dezavantajate de a recupera îmbogățirea de la terț

4. Apărarea oferită persoanei îmbogățite nu privează persoana dezavantajată de dreptul de obține ce i se cuvine de la terț. Tot ce a primit terțul de la persoana îmbogățită, va fi datorat persoanei dezavantajate ca și substitut.

V. Posibile inadvertență

5. În privința revendicării, despre care se menționează la alin.2, norma are sens dacă se referă la persoana îmbogățitului și nu la terț. Spre exemplu, în Ilustrația 1, dacă combina, la momentul exercitării drepturilor ce i se cuvin, este în posesia îmbogățitului, atunci persoana dezavantajată își poate întoarce bunul fie pe calea acțiunii în revendicare, fie în temeiul normelor privind îmbogățirea nejustificată. Această concluzie este confirmată de alin.3, care rezervă drepturile terțului, în caz de evicțiune conform alin.2. Doar îmbogățitul poate fi evins, în drepturile pe care le are în temeiul contractului cu terțul. Spre exemplu, în Ilustrația 1, dacă persoana îmbogățită la momentul revendicării combinei de către persoana dezavantajată avea dreptul, în temeiul contractului de arendă, să folosească bunul încă două luni, atunci ea este evinsă în acest drept. Potrivit alin.3, despăgubirile pe care terțul le va achita persoanei îmbogățite (restituirea costului folosinței de care a fost privată, penalități) vor putea fi opuse de către terț persoanei dezavantajate.

Articolul 1996. Ilegalitatea

Dacă un contract sau un alt act juridic în al cărui temei s-a obţinut îmbogăţirea este lovit de nulitate, persoana îmbogăţită nu este obligată să restituie îmbogăţirea în măsura în care restituirea ar contraveni scopului care stă la baza dispoziţiei legale încălcate sau principiului de ordine publică ori bunelor moravuri încălcat.

Originea reglementării: Art. VII - 6.103 DCFR

I.  Scopul reglementării

1.   Potrivit regulii generale, prestațiile făcute în temeiul actului juridic nul sau anulat, precum și alte îmbogățiri obținute din aceste prestații, se supun restituirii conform dispozițiilor legale privind îmbogățirea nejustificată (Art.331 alin.5)

2.  Acest articol oferă o apărare împotriva pretenției de restituire a îmbogățirii atunci când îmbogățirea se realizează în temeiul un contract sau alt act juridic care este lovit de nulitate și acceptarea restituirii ar fi contrară scopului care stă la baza dispoziției legale care este încălcată sau principiului de ordine publică sau bunelor moravuri.

II.  Scopul protector al normei care instituie nulitatea

3.   Apărarea oferită de norma comentată este una excepțională și se va aplica doar în anumite cazuri, atunci când  actul juridic este nul pentru încălcarea normelor imperative ale legii, este contrar ordinii publice sau bunelor moravuri. Suplimentar, nulitatea actului pentru ilegalitate va exclude restituirea îmbogățirii doar atunci când aceasta contravine scopului protector al normei care instituie nulitatea. De fiecare dată când restituirea îmbogățirii ar permite să ocolim o interdicție dictată de o normă imperativă  sau să ”fentăm legea”, și se aduce atingere intereselor publice fundamentale, ilegalitatea va fi o barieră pentru restituirea îmbogățirii.

Ilustrația 1: X, autoritate publică, acceptă efectuarea lucrărilor de reparație a sediului său de către compania de construcții Y fără a anunța o licitație, ceea ce contravine legislației privind achizițiile publice. După executarea lucrărilor, X refuză să semnează actul de predare-primire a lucrărilor și implicit să achite prețul lucrărilor, invocând că nu are un contract legal încheiat cu compania de construcții. Y se adresează în instanță cu solicitarea de a obliga X să restituie costul lucrărilor ca și îmbogățire nejustificată. Instanța de judecată va trebui să respingă cererea de restituire a îmbogățirii pentru ilegalitate. Scopul normelor cu privire la achizițiile publice urmăresc un interes general. Admiterea cererii ar putea însemna oferirea unei posibilități de a ”fenta” legea și a ocoli respectarea prevederilor imperative. Recunoașterea dreptului la restituire a îmbogățirii ar fi practic echivalent cu recunoașterea efectelor unui contract, pentru care legea stabilește nulitatea absolută.

Ilustrația 2: B angajează un infractor contra unui cost de 1000 EURO, pentru a-l bate pe partenerul său de contract C, care nu a dorit să-i ofere reduceri substanțiale la marfa vândută. Ulterior, B se adresează în instanța de judecată cerând restituirea banilor. Dacă am admite că B are dreptul la recuperare a îmbogățirii, ar fi egal să spunem că recunoaștem valabilitatea contractului vădit ilegal. Cel care creează cerere pentru fapte ilicite nu este mai puțin periculos sau mai puțin vinovat decât cel care comite ilegalitatea.

Ilustrația 3. M care este un politician activ, plătește un funcționar guvernamental N pentru a i se oferit titlul de Consul onorific într-o țară vecină. După scurgerea unei perioade de timp și în fără a primi funcția, M îl acționează în instanța de judecată cerând restituirea banilor. Cererea urmează a fi respinsă, în temeiul normelor comentate. În orice proces, cine câștigă se va simți încurajat, iar cine pierde se va simți descurajat. Blocarea restituirii îmbogățirii în ilustrația noastră se cere nu pentru a-i oferi protecție lui M, care este în egală măsură vinovat ca și N, ci pentru a nu stimula astfel de comportament în viitor.

4.   Rațiunea esențială a ilegalității, ca apărare, rezidă în a da apreciere dacă acceptarea restituirii îmbogățirii este contrară interesului public și dacă o astfel de restituire va dăuna integrității sistemului legal.  

5.   Pentru a stabili dacă persoana îmbogățită va putea utiliza apărarea în caz de ilegalitate se cere de analizat cu atenție în mod special următoarele aspecte: (i) scopul normei protector care instituie nulitatea; (ii) gradul de vinovăție a părților la actul juridic; (iii) interesul apărat și beneficiarii nulității instituite de norma legală; (iv) gravitatea încălcării.

6.   Ilegalitatea, ca apărare împotriva îmbogățirii, are la fundament două maxime latine care se suprapun: „Ex turpi causa non oritur actio” („dintr-o cauză dezonorantă nu apare o acțiune”, o doctrină legală care afirmă că un reclamant nu va putea urmări reparația daunelor care apar în legătură cu propriul act ilegal)  și „in pari delicto potior est conditio defenditis” („unde vina este împărțită, poziția pârâtului este mai puternică”.  [W.J. SWADLING, The role of illegality in the English law of unjust enrichment. În Unjustified Enrichment: Key Issues in Comparative Perspective/ edited by DAVID JOHNSTON and REINHARD ZIMMERMANN, Cambridge University Press 2002, p.298].

7. Ilegalitatea ca apărare împotriva îmbogățirii nejustificate este cunoscută sistemelor de drept europene. 

(a) ”Nemo auditur propriam turpitudinem allegans and in pari causa turpitudinis cessat repetitio” (Nimeni nu poate invoca in sustinerea intereselor sale propria sa culpa). În dreptul francez și belgian acest principiu guvernează contractele nule din cauza că sunt imorale. Nimeni nu poate sa obțină foloase invocând propria sa vina, incorectitudine, necinste, și nici să se apere valorificând un asemenea temei (nemo auditur). Ilegalitatea contractului este luată în considerare atunci când se apreciază imoralitatea sa, însă nu este decisivă (Malinvaud, Droit des obligations, nr. 407). Judecătorul dispune de o largă discreție. Recuperarea poate, de exemplu, să fie exclusă dacă un contractant, care nu are licența necesară pentru activitate, încheie un contract care este nul din cauza lipsei licenței (CA Bruxelles 9 iunie 2006, nr. JB0669B_1, nr. de rol 2005 AR 632; CA Liège 4 februarie 2003 , nr. JL03241_1; nr. de rol 2001RG349)....

(b) ...Codul civil spaniol  art. 1305 și 1306 conține dispoziții detaliate pentru excluderea recuperării prestațiilor cu causa torpe sau turpis causa în cadrul normelor cu privire la nulitatea contractelor. Este vorba de prestații care sunt contra bonos mores (imorale) și din acest considerent sunt nule... 

(c) Codul civil italian (art. 2035) prevede că oricine a prestat un serviciu într-un scop care trebuie să fie privit ca o încălcare a moralității, nu poate revendica prestația. Exemple în acest sens sunt jocurile de noroc și pariurile, utilizarea serviciilor unei prostituate (CA Trento 16 mai 1955, Rep.Giur.it. 1956, voce Indebito nr. 8) sau medierea în căsătorie (Cass. 25 martie 1966, nr. 803, Foro it 1966, I, 1963), acceptarea interdicției contractuale de a se căsători cu o anumită persoană (Cass. 30 mai 1953, nr. 1633, Foro it. 1954, I, 194) și acorduri frauduloase în detrimentul terților.[von BAR, SWANN/Principles of European Law (PEL), Unj.Enr., Chapter 6. Notes, 1,2,3]

8.  Atunci când vinovat de ilegalitate se face doar îmbogățitul, persoana dezavantajată va putea pretinde restituirea îmbogățirii.

 Articolul 1997. Restituţia bilaterală

În cazul prevăzut la art.1981 alin.(2), dacă ambelor părţi le incumbă o obligaţie de restituire, obligaţiile lor sunt corelative.

1. În cazurile în care contractul sau alt act juridic este nul sau anulat, este ineficient cu efect retroactiv sau atunci când hotărârea judecătorească ori alt temei de obținere a beneficiului este nevalabil cu efect retroactiv, îmbogățirea încetează să fie justificată și urmează a fi restituită persoanei dezavantajate. Norma comentată stabilește pentru aceste cazuri regula conform cărei dacă ambelor părți li se incumbă obligații de restituire, atunci aceste obligații sunt corelative.

2. Importanța practică a reglementării constă în aplicarea dreptului de a suspenda executarea obligației corelative în modul și condițiile prevăzute de Art.914 (Dreptul de a suspenda executarea obligației corelative).

Comentariul la art. 1979 poate fi citit aici, iar la art. 1980 și art. 1981 din Codul civil îl puteți găsi aici. La fel, comentariul la art.1982 și art. 1983 poate fi citit aici. Mai mult, aici poate fi accesat comentariul la art.1984 și art. 1985. Iar comentariul la art. 1986 și art. 1987 poate fi accesat aici. Adnotările pentru art.1988 și art. 1989 pot fi accesate aici. Adnotarea la art. 1990 și art. 1991 poate fi accesată aici. Mai mult, comentariu la art.1992 și art. 1993 din Codul civil poate fi accesat aici. Adnotarea la art. 1994 poate fi găsită aici.

Mai mult, la acest subiect poate fi vizualizat și ultimul episod marca Martorii lui Justinian.