Autor: av. Oleg Efrim, Managing Partner Casa de avocatură ”Efrim, Roșca și Asociații”

Această adnotare a fost realizată pentru proiectul de adnotare academică a Codului civil - animus.md

Articolul 1988. 
Executarea de către debitor în folosul persoanei care este creditor. Transmiterea subsecventă cu bună-credință

 

(1) Dacă debitorul execută obligația în folosul unui terț neîndreptățit, iar, conform legii, debitorul se consideră eliberat de obligație, îmbogățirea obținută de terț se atribuie dezavantajului creditorului.
(2) Dispozițiile alin.(1) se aplică în special atunci când o persoană care este obligată față de persoana dezavantajată de a restitui o îmbogățire nejustificată o transferă în folosul unui terț în circumstanțe în care debitorul poate invoca mijlocul de apărare prevăzut la art.1994.
(3) Dacă debitorul pretinde să fi stins obligația prin executare în folosul unui terț neîndreptățit, iar, conform legii, debitorul nu se consideră eliberat de obligație, creditorul poate totuși ratifica executarea.
(4) Ratificarea stinge dreptul creditorului față de debitor în mărimea executării, având ca efect atribuirea îmbogățirii terțului la pierderea dreptului creditorului față de debitor.
(5) În relația dintre creditor și terț, ratificarea nu se consideră consimțământ al creditorului la pierderea dreptului său împotriva debitorului.
(6) Dispozițiile alin.(3)-(5) nu se aplică dacă, înainte de momentul ratificării de către creditor, în privința debitorului este intentată procedura de insolvabilitate.

Adnotare:
Originea reglementării: Art. VII - 4:103; 4:104 DCFR

I. Scopul reglementării. Precizări referitor la termeni

1.În relațiile de tip triunghi sunt posibile o varietate de atribuiri între îmbogățire și dezavantaj. Norma de la alin.1 se referă la o situație particulară de atribuire a îmbogățirii la dezavantajul altuia în relații la care participă terțe persoane. Este cazul în care persoana îmbogățită primește o prestație de la debitorul, care trebuia să execute obligația față de persoana care suferă dezavantajul. 

2. Chiar dacă titlul articolului comentat indică la o executare ”în folosul persoanei care este creditor”, din conținutul normei comentate înțelegem că ea se referă la cazurile în care cel care primește prestația este ”o persoană neîndreptățită”.  Desprindem acest lucru și din titlul original al art. VII - 4:103 DCFR, care reprezintă originea reglementării ce se conține în art.1988 și care sună în original ”Debtor’s performance to a NON-Creditor; onward transfer in good faith”.

II. Prestație care eliberează debitorul de obligație față de creditor

3. Îmbogățirea realizată de terțul neîndreptățit va fi atribuită la dezavantajul creditorului doar în cazul în care executarea prestată eliberează debitorul de obligație față de creditor. În urma prestației debitorului, creditorul, în virtutea unui temei legal, trebuie să piardă dreptul de a cere executarea obligației de la debitorul său. De cele mai dese ori obligația debitorului, care a prestat unei persoane neîndreptățite, se stinge din necesitatea de a oferi protecție debitorului care acționează cu bună credință. 

Ilustrația 1: Z datorează lui Y plata prețului dintr-un contract de vânzare-cumpărare. Fără a-l notifica pe Z, Y cesionează lui X creanța deținută. Deoarece nu cunoștea despre cesiune, Z transferă prețul datorat în contul de card bancar a lui Y. În temeiul art. 831, plata făcută de Z îl eliberează de obligația de a plăti prețul lui X. Y realizează o îmbogățire, care se atribuie la  dezavantajul lui X. 

4. Regula comentată nu cere ca dreptul la executare să fie pierdut de creditor în mărime deplină. O prestație care stinge dreptul creditorului doar parțial, va reprezenta o îmbogățire a terțului atribuită la dezavantajul creditorului în mărime egală cu prestația. În Ilustrația 1, atunci când Z ar achita doar 1/2 din prețul datorat lui Y, dreptul creditorului la plata prețului se va stinge în mărime de 1/2. Respectiv, îmbogățirea lui Y atribuită la dezavantajul lui X va reprezenta jumătate din prețul vânzării.

5. În situațiile în care drept consecință a executării obligației unei persoane neîndreptățite, creditorul nu pierde dreptul de a pretinde prestația de la debitor, îmbogățirea realizată de terț nu este atribuită la dezavantajul creditorului. Creditorul în continuare va putea urmări debitorul, cu excepția cazurilor când creditorul a ratificat executarea. (A se vedea lit. D de mai jos)

III. Transmiterea subsecventă cu bună credință

6.  Alin. 2 scoate în evidență un caz particular de aplicare a prevederilor alin.1. Este vorba de situațiile în care persoana care a realizat o îmbogățire nejustificată dispune de această îmbogățire în favoarea unui terț în așa mod, încât ulterior se poate apăra de pretenția de restituire a îmbogățirii din cauza diminuării îmbogățirii (Art.1994). În esență, este cazul îmbogățitului care a obținut și a dispus cu titlu gratuit de îmbogățire, fiind de bună credință. Atunci când îmbogățitul obține un mijloc de apărare împotriva persoanei dezavantajate privind restituirea îmbogățirii, iar terțul obține un beneficiu cu titlu gratuit, norma comentată atribuie beneficiul dobândit de terț la dezavantajul persoanei pe seama cărei s-a realizat îmbogățirea.

Ilustrația 2: Z, moștenitor testamentar, primește după decesul lui X o sumă de bani în valoare de 100000 lei. La scurt timp după primirea moștenirii, Z face o donație în valoare de 80 000 lei în favoarea bisericii din comunitate. Moștenitorii legali a lui X au contestat testamentul și au obținut declararea nulității lui în instanța de judecată. Y se poate apăra împotriva pretenției de restituire a îmbogățirii în partea donației de 80000 lei, deoarece a suferit o diminuare a îmbogățirii, în sensul art.1985, prin dispunerea cu titlu gratuit de îmbogățire și este de bună credință. În baza alin.2 a normei comentate, beneficiul bisericii în valoarea donației este atribuit la dezavantajul moștenitorilor legali.

IV. Ratificarea creditorului în cazul în care prestație debitorului față de persoana neîndreptățită nu îl eliberează de executarea obligației

7.  Alin. 3-6 oferă soluție privind atribuirea îmbogățirii la dezavantaj în situațiile în care debitorul încearcă să execute o obligație față de creditor, prestând unui terț neîmputernicit. Spre deosebire de alin.1, normele comentate se aplică în  cazurile când debitorul a executat unei persoane neîndreptățite și debitorul rămâne obligat față de creditor. În mod normal, în așa situații, creditorul poate pretinde în continuare executarea obligației de la debitor. Norma comentată oferă o alternativă creditorului și anume îi conferă puterea de a ratifica executarea făcută persoanei neîmputernicite. Ratificarea reprezintă recunoașterea de către creditor, precum că prestația făcută terțului este efectivă. Actul de ratificare va stinge obligația debitorului față de creditor. Acest fapt face îmbogățirea terțului nejustificată, fiind atribuită dezavantajului creditorului. Creditorului, în așa fel, i se deschide calea pentru a cere  restituirea îmbogățirii direct de la terțul beneficiar. În felul acesta se evită necesitatea unui șir mai lung de restituiri (întoarcerea executării de la terț debitorului, ca ulterior prestația să fie făcută creditorului) sau de a semna un acord cu debitorul, prin care acesta i-ar transmite creditorului dreptul de a urmări prestația de la terț.

Ilustrația 3: X este un debitor al lui Z. Y, pretinzând că încasează datoria în numele lui Z, îl determină prin viclenie pe X să-i achite sumele datorate. Deși X a plătit cu bună-credință considerând că execută obligația, datoria lui X față de Z nu se stinge. Cu toate acestea, deoarece plata lui X către Y era îndreptată să satisfacă creanța lui Z, ultimul poate ratifica executarea făcută în favoarea lui Y.  Dacă  Z ratifică, X este eliberat de  răspundere față de Z. Z are o creanță de îmbogățire împotriva lui Y. Îmbogățirea este atribuită dezavantajului lui Z deoarece, ca urmare a ratificării prestației greșite a lui X către Y, Z stinge creanța sa față de X, iar Y este cel care deține beneficiul fără a avea justificare. 

8. Sintagmele-cheie, care subliniază rolul normelor comentate sunt ”dacă debitorul pretinde să fi stins” și ”conform legii, debitorul nu se consideră eliberat de obligație”. Vom fi în prezența unei situații în care sunt incidente normele comentate atunci când debitorul, prestând terțului neîmputernicit, considera că execută o obligație față de creditor. Ratificarea executării făcute unei persoane neîmputernicite, care nu stinge obligația debitorului reprezintă un remediu excepțional pentru creditor. Creditorul nu poate să exercite dreptul de a ratifica o prestație doar pentru ca să își creeze avantaje (exemplu, când debitorul intră în insolvabilitate). Pentru a putea ratifica executarea,  se cere în mod obligatoriu intenția debitorului de a stinge o datorie față de creditor. Dacă prestația debitorului nu are legătură cu obligația pe care o are față de creditor, normele comentate nu sunt incidente, debitorul fiind împuternicit să pretindă restituirea îmbogățirii direct de la terț.

9. Ratificarea stinge dreptul creditorului față de debitor în mărimea executării făcută terțului și atribuie îmbogățirea terțului la pierderea dreptului creditorului față de debitor. Alin.5 conține o regulă specială, menită să ofere asigurări că ratificarea nu va acționa ca și consimțământ al creditorului de a considera îmbogățirea terțului neîmputernicit drept justificată.

10.Alineatul (6) prevede că normele cu privire la ratificare nu se aplică dacă, până la momentul ratificării de către creditor, împotriva debitorului este intentată procedura de insolvabilitate. Scopul normei este de a asigura protecție tuturor creditorilor debitorului insolvabil. În cazul unei prestații făcute persoanei neîmputernicite, debitorul are un drept de restituire a îmbogățirii în patrimoniul său, ceea ce ar servi tuturor creditorilor. Oferirea dreptului de ratificare unui creditor, după ce debitorul a devenit insolvabil favorizează doar acest din urmă creditor, în detrimentul celorlalți. Din acest considerent, dacă creditorul nu a reușit să ratifice executarea până la declararea procedurii de insolvabilitate, doar debitorul va putea pretinde terțului neîndreptățit restituirea prestației.   

Articolul 1989. 
Atribuirea rezultată din fapta terțului. Ratificarea actelor terțului

(1) O îmbogățire la fel se atribuie dezavantajului altuia în cazul în care un terț folosește fără împuternicire bunul persoanei dezavantajate astfel încât persoana dezavantajată pierde bunul, iar persoana îmbogățită îl dobândește.
(2) Dispozițiile alin.(1) se aplică în special dacă, în rezultatul faptului că terțul a manipulat sau a dispus de bun, persoana dezavantajată pierde dreptul de proprietate asupra bunului, iar persoana îmbogățită dobândește proprietatea în temeiul actului juridic sau al legii.
(3) Persoana care are un drept asupra bunului poate ratifica actul unui terț care aparent înstrăinează sau altfel folosește bunul în temeiul unui act juridic cu un terț.
(4) Actul ratificat are același efect juridic ca și actul juridic încheiat printr-un reprezentant împuternicit. În relația dintre cel ce ratifică și terțul care a dispus sau altfel a folosit bunul, ratificarea nu se consideră acceptare a dispunerii sau folosinței bunului de către terț.

Adnotare:
Originea reglementării: Art. VII - 4:105; 4:106 DCFR

I. Scopul reglementării

1. Acest articol se referă la un alt set de cazuri în care  îmbogățirea rezultată este  atribuită dezavantajului altei persoane. În esență,  este vorba despre cazurile în care, în urma unei ingerințe  a unui terț, persoana îmbogățită obține de la o terță persoană ceva care a aparținut persoanei defavorizate. 

2. Norma comentată se va aplica atunci când o persoană neîmputernicită a dispus de bunul altuia și persoana îmbogățită a dobândit dreptul de proprietate sau a folosit proprietatea altuia în așa mod încât  bunul a fost consumat de terț sau materiile s-au amestecat și persoana dezavantajată a pierdut dreptul de proprietate. 

Ilustrația 1: Y păstrează în depozitul unde lucrează X o cantitate de îngrășăminte pentru fertilizarea solului. X extrage câțiva saci de îngrășăminte și îi folosește pentru fertilizarea solului prietenului său Z. X a folosit bunurile lui Y într-un mod în care Y a pierdut dreptul asupra bunului, iar Z a realizat o îmbogățire, în urma a consumului îngrășămintelor. Îmbogățirea realizată de Z estre atribuită dezavantajului lui Y.

II. Pierderea dreptului

3. O condiție pentru aplicarea normei comentate este pierderea dreptului de către titular, în rezultatul folosirii de către persoana neîmputernicită. În cazul în care, din varii motive persoana care a dobândit bunul, nu a dobândit și dreptul asupra lui (ex. persoana care a înstrăinat bunul mobil l-a furat de la proprietar și nu era de bună-credință, respectiv terțul nu dobândește dreptul de proprietate), dispozițiile alin.1 și 2 nu vor fi aplicate. În astfel de situații, restituirea bunului transmis se va realiza după alte reguli (ex. revindecarea bunului).

Ilustrația 2: B deține posesia asupra unui plug, care aparține cu drept de proprietate lui C. B, în pofida faptului că nu este proprietar, decide să vândă lui plugul lui A. Conform art. 527, dreptul de proprietate este dobândit de A cu bună credință. În condițiile în care A, în rezultatul acțiunilor persoanei neîmputernicite a dobândit, iar C a pierdut dreptul de proprietate asupra plugului, suntem în prezența unei îmbogățiri a lui A, atribuită dezavantajului lui C. 

Soluția va fi diferită, dacă B a furat de la C plugul. În acest caz, potrivit art. 527 dreptul de proprietate nu este transmis lui A, chiar dacă plugul a ajuns în posesia ultimului. Raportul de îmbogățire nejustificată în acest caz este posibil doar dacă C (proprietarul) va ratifica actul juridic încheiat de persoana neîmputernicită, conform alin.3.

III. Ratificarea 

4. Alin.3 conferă împuterniciri proprietarului de a valida actul juridic încheiat de persoana neîmputernicită prin care aparent se înstrăinează bunul, prin ratificarea lui. Conform art. 512 alin.2, ratificarea face ca transmiterea bunului să producă efectul translativ de drepturi, în așa mod, de parcă ar fi fost făcută inițial de persoana împuternicită. Pentru fostul proprietar și dobânditorul dreptului, actul ratificat are același efect juridic ca și încheierea actului printr-un reprezentant împuternicit (alin.4). Ratificarea conferă eficiență actului juridic încheiat de persoana neîmputernicită. În așa fel, fostul proprietar asigură transferul dreptului de proprietate la dobânditor.  

5. În Ilustrația 2, atunci când bunul este furat, dacă C ratifică actul de înstrăinare încheiat de persoana neîmputernicită B, A dobândește iar C pierde dreptul de proprietate asupra plugului. Activul patrimonial al lui C este diminuat, iar activul patrimonial a lui A este în creștere. Ceea ce a primit B de la A reprezintă îmbogățire atribuită la dezavantajul lui C în temeiul normei comentate.

IV. Efectul ratificării în relația persoana neîmputernicită - fostul proprietar

6. În relația cu persoana care a folosit neautorizat bunul, ratificarea nu se consideră acceptarea dispunerii sau folosirii de bun. Terțul neîmputernicit se îmbogățește pe seama fostului proprietar, îmbogățire atribuită la dezavantajul ultimului în virtutea art.1986 alin.1, lit. (c). 

7. Dacă fapta terțului reprezintă un delict, fostul proprietar poate face uz și de normele care instituie răspunderea delictuală. În acest caz, concurența dintre norme se va soluționa  conform art.1980 alin.2 și alin.3.

Va urma...

Comentariul la art. 1980 și art. 1981 din Codul civil îl puteți găsi aici, iar comentariul la art. 1979 poate fi citit aici. La fel, comentariul la art.1982 și art. 1983 poate fi citit aici. Mai mult, aici poate fi accesat comentariul la art.1984 și art. 1985. Iar comentariul la art. 1986 și art. 1987 poate fi accesat  aici.

Mai mult, la acest subiect poate fi vizualizat și ultimul episod marca Martorii lui Justinian.