Autor: av. Oleg Efrim, Managing Partner Casa de avocatură ”Efrim, Roșca și Asociații”

Această adnotare a fost realizată pentru proiectul de adnotare academică a Codului civil - animus.md

Articolul 1982. Executarea obligației unui terț

(1) Când persoana îmbogățită obține îmbogățirea ca rezultat al executării de către persoana dezavantajată a unei obligații sau a unei presupuse obligații, datorate de către persoana dezavantajată unui terț, îmbogățirea este justificată:

a) dacă persoana dezavantajată a executat în mod liber; sau

b) chiar dacă terțul din eroare a indicat că obligația trebuie să se execute în folosul persoanei îmbogățite.

(2) În cazul prevăzut la alin.(1), drepturile persoanei dezavantajate față de terț rămân neafectate.

Adnotare:

Originea reglementării: Art. VII - 2:102 DCFR;  

I. Scopul reglementării

1. În cazul în care îmbogățirea se realizează între două persoane, problema restituirii se rezolvă relativ ușor. Atunci când în ecuație sunt implicate trei și mai multe persoane, în așa numitele relații de tip triunghi, apar dificultăți în calificarea îmbogățirii și oferirea soluției privind restituirea ei. În doctrina germană, relațiile cu privire la îmbogățire nejustificată care apar între mai multe persoane au fost numite ”coșmarul îmbogățirii fără justă cauză”, ”o sursă inepuizabilă de procese și probleme’’ 

[CIPRIAN PĂUN, Îmbogățirea fără justă cauză: Studiu comparativ în dreptul german și român, Wolters Kluwer, București 2008, pag. 207].

2. Articolul comentat examinează două situații particulare cu participarea a trei persoane, în care îmbogățirea realizată în urma executării obligației unui terț este justificată. Acestea nu se referă la cazurile în care o îmbogățire este justificată, conform prevederilor art. 1981 alin.1 și nici la cazurile în care îmbogățirea este nejustificată potrivit prevederilor art.1981, alin.4.  

II. Executarea obligației unui terț. Rațiunea normei

1. Alin.1 a normei comentate prevede că îmbogățirea se justifică atunci când este realizată în urma executării de către persoana dezavantajată a unei obligații față de un terț. Regula va funcționa în prezența următoarelor condiții:

(i) persoana dezavantajată să fie obligată sau să presupună că este obligată față de un terț, în temeiul unui act juridic;

(ii) persoana dezavantajată să presteze liber.

2. Existența obligației de a presta terțului blochează dreptul persoanei dezavantajate de a cere restituirea celor prestate de la persoana care a obținut îmbogățirea. Această regulă rămâne valabilă chiar și în cazurile în care obligația persoanei dezavantajate față de terț este sau devine nulă. Soluția dată este fundamentată pe efectele relativității contractelor, conform cărei drepturile și obligațiile într-un contract apar doar între părțile lui, chiar și atunci când anumite beneficii pot fi obținute și de un terț. Orice cerință de restituire a îmbogățire în cazul examinat va putea să apară doar între părțile la contract și se va examina: 

(a) în baza normelor cu privire la contracte, în cazul unui contract valabil sau 

(b) după regulile îmbogățirii nejustificate, dacă contractul este nul, anulat sau ineficient.

3. Rațiunea este că părțile la contract s-au găsit reciproc, au negociat și au realizat înțelegerea. Astfel, orice pretenție  la restituire, care rezultă din eșecul executării înțelegerii dintre părțile la un contract, trebuie făcută părții de la care se aștepta contraprestația și nu unui terț, care a beneficiat direct sau accidental de prestație. Ar fi incorect să permiți unei părți care a prestat întru executarea unui contract, și care nu a primit contraprestație, să solicite restituiri de la o altă persoană decât cea care este parte la contract. În acest ultim caz, partea care a prestat obține un avantaj în afara regulilor cu privire la contracte - posibilitatea de a pune pe umerii unui terț riscul insolvenței părții cu care a contractat. Pe cale de consecință, o parte care execută o obligație, care rezultă dintr-un contract, chiar și atunci când acesta este sau devine nulă, va putea cere restituirea îmbogățirii doar de la partenerul său contractual.

Ilustrația 1: X are calitatea de antreprenor general în contractul de construcție a unei case de locuit în beneficiul clientului Y. Conform înțelegerii cu Z (subantreprenor), ultimul s-a obligat să asigure lucrări de curățenie înainte de darea în exploatare (să evacueze deșeurile, spele geamurile etc. ). După ce Z a executat lucrările, dar înainte de a-l plăti, X intră în incapacitate de plată. Y realizează o îmbogățire egală cu costul lucrărilor realizate de Z. Această îmbogățire este justificată în relația cu Z, deoarece subantreprenorul  s-a obligat să presteze lui Y în temeiul contractului de subantrepriză cu X, care, la rândul său, avea obligația să asigure lui Y lucrările de curățenie. Z este îndreptățit să ceară de la X achitarea costului lucrărilor în temeiul normelor legale cu privire la contracte, chiar dacă această cerere poate fi fără sorți de izbândă, din cauza incapacității de plată a lui X. Z și-a asumat riscul insolvabilității lui X atunci când a decis să intre în raporturi contractuale cu X. Soluția va fi aceeași chiar și dacă, din varii motive, contractul de subantrepriză dintre X și Z este nul. În acest caz, Z a prestat o ”presupusă obligație”, în sensul art.1982 alin.1.

4. Deși obligația datorată terțului, și executată în favoarea celui îmbogățit, poate fi și nevalabilă (nulă sau anulată), este important ca ceea ce s-a prestat să constituie obiectul înțelegerii cu terțul, să rezulte din contractul încheiat. Imunitatea îmbogățitului la o cerere de restituire a îmbogățirii este în legătură directă cu această cerință. O îmbogățire care nu este acoperită cel puțin de o obligație nulă sau anulabilă nu intră în sfera de aplicare a articolului comentat. În cazul în care îmbogățirea conferită nu rezultă din contractul încheiat cu terțul, persoana dezavantajată va putea solicita restituirea direct de la persoana îmbogățită.

Ilustrația 2: A a ordonat băncii sale să achite o sumă de bani societății comerciale B. Din neglijență proprie, banca a transferat suma indicată de A lui C în loc de B. În acest caz, banca va putea urmări îmbogățirea nejustificată realizată de C direct de la acesta. Prevederile art. 1982 nu vor fi aplicabile, pentru că C nu s-a îmbogățit drept urmare a executării unei obligații a băncii față de o terță parte (A), or banca nu avea nici o obligație să plătească lui C.

III. Condiția ca persoana dezavantajată să presteze liber

5. Alături de condiția că persoana dezavantajată să fie obligată real sau aparent față de un terț și să presteze pentru executarea acestei obligații, conform prevederilor de la art. 1982 alin.1, lit.(b) persoana dezavantajată urmează și să execute ”în mod liber”. Aceasta condiție presupune un consimțământ valabil exprimat din partea persoanei dezavantajate pentru realizarea prestației. Orice executare făcută din eroare, surprinsă prin dol sau smulsă prin violență sau altă fraudă din partea terțului exclude justificarea îmbogățirii în temeiul normei comentate. Rațiunea unei astfel de excepții se explică prin faptul că în cazul analizat, consimțământul persoanei dezavantajate, de a se obliga,  i-a fost mai degrabă smuls, decât a fost liber exprimat. Din acest motiv, se va considera că persoana dezavantajată nu a prestat liber, iar avantajul dobândit de îmbogățit nu este justificat și va trebui restituit direct.

IV. Fără excepții pentru eroare

6. Potrivit regulii instituite de art. 1981 alin.1, lit. (b), consimțământul dat din eroare de persoana dezavantajată, de a suferi un dezavantaj, califică o îmbogățire drept nejustificată. Situația este diferită în cazul prevăzut la art. 1982, alin.1) lit. (b). O prestație executată în temeiul unui contract cu terțul va fi considerată justificată pentru îmbogățit în raport cu persoana dezavantajată, chiar și atunci când terțul din eroare a indicat că obligația trebuie executată față de persoana îmbogățită. Eroarea în acest caz nu este considerată un factor suficient de important care să permită abaterea de la regula că, în cazul existenței raportului contractual, relațiile între părți vor fi guvernate de dreptul contractelor. Persoana care a realizat o îmbogățire, urmare a indicațiilor date eronat de terț, va datora să restituie îmbogățirea terțului și nu persoanei dezavantajate, iar relațiile dintre terț și persoana care a executat prestația se vor soluționa conform dreptului contractelor.

V. Contractul încheiat în folosul unui terț

7. O întrebare dificilă apare în relațiile de tip triunghi, atunci când se încheie un contract în folosul unui terț (art. 1086). Este oare terțul în favoarea cărui se stipulează obligația și care are dreptul de a cere executare unul din participanții la raportul contractual? Răspunsul la această întrebare va  determina rolul beneficiarului într-o eventuală obligație de restituire a îmbogățirii, formulată de  cel care a executat prestația în favoarea terțului. Concluzia este următoarea: simplul fapt că terțul beneficiar poate cere executarea obligației nu îl face  parte la contract. Dacă la persoana dezavantajată apare un drept la restituirea îmbogățirii (spre exemplu, pentru motiv de nulitate a contractului), restituția îmbogățirii va trebui pretinsă părții din contract și nu terțului-beneficiar. În caz contrar, dacă persoana dezavantajată va putea cere restituirea prestației de la terțul beneficiar, ar putea obține un avantaj prin ocolirea mijloacelor juridice de apărare pe care le deține partenerul său contractual (Dreptul la diminuarea îmbogățirii, Art.1994) și pe care nu le poate folosi terțul în folosul cărui a fost executată obligația.

VI. Prevederile alin.2 privind drepturile persoanei dezavantajate

8. Norma de la alin. 2 accentuează concluzia că atunci când suntem în prezența unei îmbogățiri, realizate în condițiile alin.1, persoana dezavantajată păstrează dreptul la toate pretențiile pe care le are și le poate realiza doar împotriva terțului. Orice cerință de restituire a dezavantajului suferit a persoanei dezavantajate va putea fi formulată terțului față de care avea obligații și se va examina: 

(a) în baza normelor cu privire la contracte, în cazul unui contract valabil sau 

(b) după regulile îmbogățirii nejustificate, dacă contractul este nul, anulat sau ineficient. 

9. Terțul va putea folosi excepțiile oferite de prevederile cu privire la obligații sau mijloacele juridice de apărare împotriva pretenției de restituire a îmbogățirii (Secțiunea a 6-a, Îmbogățirea nejustificată).

Articolul 1983. Consimțământul sau executarea în mod liber

(1) Dacă consimțământul persoanei dezavantajate este afectat de dol, violență sau leziune ori persoana nu are discernământul sau capacitatea de exercițiu necesară pentru a-și da consimțământul respectiv, se consideră că persoana dezavantajată nu își exprimă consimțământul în mod liber.

(2) Dacă obligația executată este lovită de nulitate ori nu s-a născut din cauza faptului că persoana nu are discernământul sau capacitatea de exercițiu necesară pentru a-și asuma obligația respectivă ori din cauza dolului, a violenței sau a leziunii, se consideră că persoana dezavantajată nu a executat-o în mod liber.

Adnotare:

Originea reglementării: Art. VII - 2:103; 7:102 DCFR

I. Context

1. În principiu, persoana care a prestat benevol, fără a fi obligată (chiar și fără intenția de a gratifica) nu deține un drept la restituirea îmbogățirii realizate de persoana care a acceptat prestația. Codul civil în redacția de până la 1 martie 2019 excludea expres  prin art. 1389 alin.3  pretenția de restituire în cazurile în care (a)prestația a corespuns unei obligații morale (b) acceptantul va dovedi că prestatorul știa despre inexistența obligației, dar a executat totuși prestația sau că acesta a prestat în scopuri filantropice sau de binefacere. În redacția actuală, cazurile menționate sunt înglobate de prevederile Art.1981 alin.1, lit.(b) care recunoaște ca fiind justificată îmbogățirea atunci când persoana dezavantajată și-a dat consimțământul în mod liber și fără eroare de a suferi dezavantajul. Condiția care trebuie realizată în acest caz este ‘’consimțământul liber și fără eroare de a suferi dezavantajul’’. Și pentru justificarea îmbogățirii realizate în raporturile de tip triunghi (Art.1982), legea cere respectarea condiției ‘’dacă persoana dezavantajată a executat în mod liber’’.

II. Scopul normei

2. Alin.1 are menirea să indice condițiile în care ‘’persoana dezavantajată a consimțit în mod liber’’, pentru justificarea îmbogățirii realizate conform Art.1981 alin.1, lit.(b). Normele determină circumstanțele (altele decât eroarea) în care, consimțământul de a suferi avantajul nu este suficient pentru calificarea îmbogățirii astfel realizate drept justificate. Prevederile respective se vor aplica doar în cazurile în care între părți nu există un contract sau alt act juridic valabil, care justifică îmbogățirea conform prevederilor Art. 1981, alin.1, lit.(a).

3. Alin.2 trebuie să ne ajute să înțelegem când se consideră că este îndeplinită condiția de la Art.1982 alin.1, lit.(b) că ‘’persoana dezavantajată a executat în mod liber’’, în cazurile când prestația are loc în cadrul unei relații triunghi (a se vedea adnotarea Art.1982). Faptul că o persoană (persoana dezavantajată) care are sau presupune că are o obligație față de un terț și prestează drept urmare a viciilor de consimțământ menționate la alin.2 califică îmbogățirea drept nejustificată și îi oferă dreptul acestei persoane să pretindă restituirea îmbogățirii direct de la persoana îmbogățită și nu de la terț.

III. ‘’A consimțit în mod liber’’

4. Alin.1 stabilește că persoana dezavantajată nu a consimțit în mod liber atunci când nu se întrunește cel puțin una din condițiile voinței, după cum urmează:

(i) discernământ necesar pentru exprimarea consimțământului;

(ii) capacitate de exercițiu necesară pentru exprimarea consimțământului;

(iii) exprimarea consimțământului să nu fie viciată prin (a) dol; (b)violență sau (c) leziune

5. Atragem atenția că în sensul Art.1983, existența erorii ca viciu de consimțământ nu va influența asupra calificării precum ‘’persoana dezavantajată a consimțit liber’’. În orice caz, eroarea este un factor care califică îmbogățirea drept nejustificată în virtutea prevederilor Art.1981 alin.1, lit.(b).

6. Condițiile de valabilitate a consimțământului le vom defini, pornind de la prevederile Codului civil privind actul juridic. În același timp, urmează să atragem atenția că în sensul alin.1, viciile de consimțământ menționate nu ne interesează pentru a înțelege dacă voința îndreptată spre a suferi dezavantajul produce efecte sau nu, ci mai degrabă pentru a stabili dacă îmbogățirea este sau nu justificată. Este important să nu lipsească cel puțin una din condițiile consimțământului, menționate expres la alin.1, pentru ca îmbogățirea să fie justificată. În același timp, nu ne interesează sursa care determină vicierea consimțământului: astfel, nu va conta dacă dolul sau violența au fost aplicate de persoana îmbogățită sau un terț, iar în cazul în care viciul este rezultatul comportamentului terțului, este irelevant dacă terțul acționa în numele îmbogățitului sau dacă între ei nu există nici o conexiune. Este suficient să constatăm că au existat aceste vicii de consimțământ, pentru a determina caracterul nejustificat al îmbogățirii.

IV. ”A executat în mod liber”

7. Alin.2 prevede că persoana dezavantajată nu a executat în mod liber, deci, îmbogățirea nu este justificată, atunci când obligația executată este lovită de nulitate ori nu s-a născut pentru lipsa cel puțin a unei condiții pentru un consimțământ valabil, după cum urmează:  

(i) persoana dezavantajată discernământ sau capacitatea de exercițiu necesară pentru ași asuma obligația;

(ii) consimțământul persoanei dezavantajate este afectat prin unul din viciile de consimțământ: dol, violență sau leziune.

8. Spre deosebire de alin.1, unde pentru a considera îmbogățirea nejustificată este suficient constatarea lipsei măcar a unei condiții ale voinței din cele menționate, pentru a constata că persoana dezavantajată nu ‘’a executat în mod liber’’ în sensul alin.2, este necesar ca lipsa unei condiții a consimțământului să fie suficientă pentru constatarea nulității absolute sau declararea nulității relative a obligației.

Va urma...

Comentariul la art. 1980 și art. 1981 din Codul civil îl puteți găsi  aici, iar comentariul la art. 1979 poate fi citit aici.

Mai mult, la acest subiect poate fi vizualizat și ultimul episod, marca Martorii lui Justinian.