Autor: av. Oleg Efrim, Managing Partner Casa de avocatură ”Efrim, Roșca și Asociații”

Această adnotare a fost realizată pentru proiectul de adnotare academică a Codului civil - animus.md

ARTICOLUL 1980. Domeniul de aplicare

(1) Consecințele juridice ale îmbogățirii obținute în temeiul unui contract sau unui alt act juridic valabil și eficient sânt reglementate de alte dispoziții legale dacă acele reguli acordă sau exclud dreptul la restituirea îmbogățirii, prin efectul revocării, rezoluțiunii, reducerii obligației corelative sau pe alt temei.
(2) Dispozițiile prezentului capitol nu afectează orice alt drept de restituire sau recuperare prevăzut de dispozițiile legale în materie de proprietate, contracte sau alte dispoziții legale.
(3) Cu toate acestea, dacă persoana dezavantajată are:
a) atât o pretenție pe baza prezentului capitol la restituirea îmbogățirii nejustificate,
b) cât și o pretenție de reparare a dezavantajului (fie împotriva persoanei îmbogățite sau a unui terț) sau un drept de recuperare pe baza altor dispoziții legale ca rezultat al îmbogățirii nejustificate, atunci satisfacerea uneia dintre pretenții reduce cealaltă pretenție în același volum.
(4) Regula prevăzută la alin.(3) se aplică de asemenea dacă o persoană se folosește de un bun al persoanei dezavantajate, astfel încât acesta majorează patrimoniul altei persoane, iar conform dispozițiilor prezentului capitol:
a) cel ce se folosește este obligat față de persoana dezavantajată să întoarcă valoarea folosinței; și
b) dobânditorul este obligat față de persoana dezavantajată în legătură cu majorarea patrimoniului său.

Adnotare:
Originea reglementării: Art. VII - 7:101; 7:102 DCFR

I. Scopul normei

1. Articolul comentat stabilește domeniul de aplicare a prevederilor cu privire la îmbogățirea nejustificată, relația cu alte instituții și norme de drept civil care prevăd efecte restitutorii și oferă soluții eventualelor situații de concurență dintre aceste diferite norme.

II. Raportul dintre normele cu privire la contracte și regulile îmbogățirii nejustificate

2. După regula generală, o îmbogățire este justificată dacă rezultă dintr-un contract, un alt act juridic, o hotărâre judecătorească sau un alt temei legal (Art.1981, alin.1, lit.(a)). Problema restituirii prestațiilor făcute în temeiul unui contract se pune în diferite cazuri de ineficiență a contractului (nulitate, rezoluțiune, revocare, imposibilitate fortuită de executare). Prestațiile obținute în temeiul unui act juridic nul sau anulat, precum și alte îmbogățiri obținute din aceste prestații urmează a fi restituite urmând prevederile legale cu privire la îmbogățire nejustificată (Art. 331, alin. 5). În cazul contractelor, regulile îmbogățirii nejustificate NU se aplică dacă și în măsura în care dispozițiile cu privire la contract sau la alte acte juridice oferă un drept la restituirea îmbogățirii, ca și consecință a  revocării, rezoluțiunii, reducerii obligației corelative sau altfel. Astfel, în cazul rezoluțiunii raportului contractual, obligațiile neexecutate se sting. Dacă o executare a avut loc, trebuie să aibă loc restituiri, îndreptate spre a restabili status quo ante existent, până la începerea executării obligațiilor.  Restabilirea echilibrului  în acest caz se realizează conform prevederilor legale prevăzute de art. 926 Cod civildupă care prestațiile obținute în temeiul unui contract supus rezoluțiunii urmează a fi restituite, împreună cu fructele generate de prestație. Și în cazul revocării contractelor, obligațiile de restituire se vor realiza conform normelor speciale de la revocare (art. 1056, art. 1064). Similar, debitorul care nu execută obligația din cauza unui impediment justificator permanent  sau este în imposibilitate fortuită de a-și executa obligația va trebui să restituie tot ce a primit conform art. 904, alin.4 sau art. 989 corespunzător, și nu potrivit regulilor de la îmbogățire nejustificată.  Cu excepția cazului condiției rezolutorii care operează cu efect retroactiv (art. 354, alin.1),  regulă de mai sus este valabilă și pentru restituirea prestație ca urmare a survenirii condiției rezolutorii (art. 353, alin.1).

3. Normele de la îmbogățire nejustificată NU se vor aplica nici în cazul în care prevederile speciale cu privire la contracte exclud un drept de restituire (art. 911 alin.2 ’’Restituirea prestației înlocuite’’,  art. 929, alin.1 ’’Excluderea restituirii’’ ). 

Ilustrația 1: În temeiul unui contract de vânzare-cumpărare, A a livrat lui B un lot de produse alimentare. La recepționare, cumpărătorul a constatat că marfa este cu termen de valabilitate expirat. B a fost nevoit să distrugă marfa și a făcut uz de dreptul său de a rezolvi contractul pentru neexecutare esențială. În acest caz, B este îndreptățit să nu restituie valoarea prestației, conform art.930, alin. 4. B nu va putea fi constrâns să restituie valoarea prestație conform regulilor îmbogățirii nejustificate, or în acest caz aceasta ar însemna anihilarea normelor cu privire la obligații, care exclude dreptul la restituire.

III. Interferența dintre dreptul la restituirea îmbogățirii oferit de diferite instituții de drept civil. Soluția în cazul concurenței de norme care prevăd dreptul la restituirea îmbogățirii.

4. Alin.2 se referă la drepturile specifice de restituire care sunt prevăzute de alte instituții ale dreptului civil. Astfel de împuterniciri pot fi regăsite în normele cu privire la proprietate sau alte drepturi reale, în cele cu privire la contracte și alte obligații, în reglementările privind repararea daunelor cauzate prin delict sau în prevederile cu privire la gestiunea de afaceri. Astfel, în virtutea prevederilor art. 493 posesorul deposedat de bun poate cere restituirea bunului pe calea acțiunii în reintegrare; art.583 se referă la dreptul proprietarului de a-și revendica bunul  în cazul în care acest a fost dobândit în temeiul unui act juridic lovit de nulitate absolută sau relativă ori al unui act juridic ineficient în partea îndreptățirii dobânditorului.

5. Conform Art. 1976, gerantul este obligat să predea tot ceea ce a primit ca rezultat al gestiunii. Repararea prejudiciului cauzat prin delict se face în natură, prin restabilirea situației anterioare (transmiterea unui bun de același gen și de aceeași calitate, repararea bunului deteriorat etc.), iar dacă aceasta nu este cu putință, ori dacă persoana vătămată nu este interesată de repararea în natură, prin plata echivalentului bănesc (despăgubire) (Art.2025). 

6. Scopul normelor care se conțin în alin. 3 este de a exclude posibilitatea unei recuperări duble pentru persoana dezavantajată. Această situație este posibilă când creditorul are un drept la acțiune în virtutea normelor cu privire la îmbogățirea nejustificate și, de asemenea, are un alt drept la restituire, fundamentat pe alte prevederi legale.  Problema concurenței dintre diferite norme și normele privind îmbogățirea nejustificată este soluționată prin dispoziția care stabilește că satisfacerea unei pretenții fundamentate pe anumite prevederi legale, reduce în acest volum pretenția întemeiată pe normele cu privire la îmbogățire nejustificată și invers.

Ilustrația 2: Urmare a constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare, cumpărătorul este obligat să restituie vânzătorului bicicleta primită în proprietate. Potrivit art. 331 alin. 5, prestațiile executate în temeiul unui contract nul sau anulat, precum și alte îmbogățiri realizate din acele prestații urmează să fie restituite conform regulilor îmbogățirii nejustificate. În același timp, proprietarul are la îndemână acțiunea în revendicare, care poate fi exercitată conform prevederilor art.583. Satisfacerea acțiunii în revendicare exclude dreptul vânzătorului de a pretinde restituirea bicicletei în temeiul normelor de la îmbogățire nejustificată. Suplimentar, vânzătorul va putea pretinde valoarea folosinței bicicletei în temeiul art.1993.

7. Alin. 4 extinde regula comentată mai sus și referitor la situația în care o persoană folosește bunul persoanei dezavantajate într-un mod, în care majorează patrimoniul unui terț. În cazul în care atât cel care a folosit bunul, cât și terțul au obligație de restituire a îmbogățirii (valoarea folosinței bunului și valoarea creșterii patrimoniului terțului), satisfacerea unei pretenții, exclude dreptul de a o cere pe cealaltă.

Ilustrată: M a folosit tractorul care aparține cu drept de proprietate lui N, pentru a ara terenul agricol a lui K. În lipsa acordului lui N de a i se folosi proprietatea, M s-a îmbogățit cu valoarea folosinței, iar K - cu valoarea serviciului de arat al terenului. Încasarea valorii serviciului de la proprietarul terenului exclude pentru N posibilitatea încasării folosinței de la M.

Secţiunea a 2-a
Condiţii pentru considerarea îmbogăţirii ca nejustificată
Articolul 1981. Circumstanţele în care îmbogăţirea este nejustificată

(1) O îmbogăţire este nejustificată, cu excepţia următoarelor cazuri:
a) persoana îmbogăţită este îndreptăţită faţă de persoana dezavantajată să obţină îmbogăţirea în virtutea unui contract sau unui alt act juridic, unei hotărîri judecătoreşti sau unui alt temei legal; sau
b) persoana dezavantajată şi-a dat consimţămîntul în mod liber şi fără eroare de a suferi dezavantajul.
(2) Dacă contractul sau un alt act juridic este lovit de nulitate sau este ineficient cu efect retroactiv ori dacă hotărîrea judecătorească sau un alt temei de obţinere este nevalabil cu efect retroactiv, persoana îmbogăţită nu este îndreptăţită la îmbogăţire pe baza acestui temei.
(3) Cu toate acestea, persoana îmbogăţită se consideră îndreptăţită la îmbogăţire în baza legii dacă a dobîndit îmbogăţirea prin uzucapiune, bună-credinţă, precum şi în alte cazuri cînd, conform legii, ea are dreptul de a păstra îmbogăţirea.
(4) De asemenea, îmbogăţirea este nejustificată dacă:
a) persoana dezavantajată a oferit-o pentru un scop care nu este atins sau în considerarea unei aşteptări care nu s-a realizat;
b) persoana îmbogăţită a cunoscut sau trebuia în mod rezonabil să cunoască despre acel scop sau acea aşteptare; şi
c) persoana îmbogăţită a acceptat sau se poate considera în mod rezonabil că a acceptat că îmbogăţirea trebuie să fie restituită în astfel de circumstanţe.

Adnotare:
Originea reglementării: Art. VII - 2:101; 

I. Prezentare generală

1.   Norma comentată descrie circumstanțele în care o îmbogățire este nejustificată. Punctul de pornire este acela că o îmbogățire va fi nejustificată de fiecare dată când nu suntem în prezența excepțiilor stabilite de prezentul articol. O îmbogățire realizată în temeiul unui contract sau alt act juridic cu persoana dezavantajată, obținută în baza unei hotărâri judecătorești sau urmare a unui alte temei legal va fi considerată justificată. Similar, este justificată îmbogățirea conferită de persoana dezavantajată atunci când aceasta și-a dat consimțământul în mod liber, fără a fi afectat de eroare, de a suferi dezavantajul.

2.  Chiar dacă temeiul legal, care a justificat îmbogățirea, a decăzut ulterior (nulitatea contractului, ineficiența cu efect retroactiv a contractului, anularea hotărârii judecătorești sau a altui temei legal cu efect retroactiv), o îmbogățire va fi considerată justificată atunci când ea este considerată dobândită, conform legii prin uzucapiune, bună credință, precum și în alte cazuri când legea oferă dreptul persoanei îmbogățite să păstreze îmbogățirea.

3.   Alin. 4 se referă la situațiile când o îmbogățire va fi nejustificată, chiar dacă ea a fost oferită de persoana dezavantajată pentru executarea unei obligații, datorate îmbogățitului. Regula este valabilă atunci când prestația a fost oferită pentru un scop care nu este atins sau atunci când așteptarea, în considerarea cărei beneficiul a fost transmis, nu s-a realizat.

II. Îmbogățire justificată în temeiul unui contract sau alt act juridic

4. De fiecare dată când o prestație este oferită în rezultatul încheierii unui contract valabil, raportul între părți va fi guvernat de prevederile contractului și de normele legale cu privire la contracte. Nici una din păți nu va putea raporta dezavantajele sale în urma executării unui contract (spre exemplu, atunci când prețul de piață este mai mare decât cel negociat în contract, sau atunci când cumpărătorul a găsit ulterior încheierii contractului un bun la preț mai mic) pe seama celeilalte părți, invocând că se îmbogățește nejustificat. Tot ce se obține pentru executarea unui contract valabil este justificat în temeiul contractului.

5. Pentru a considera o îmbogățire justificată, în temeiul unui contract, este important ca acel contract să fie valabil încheiat. Dacă contractul este nul, anulat sau devine ineficient cu efect retroactiv, îmbogățirea încetează să fie justificată și urmează a fi restituită (alin.2). În cazul în care un contract este declarat nul parțial (art.332), îmbogățirea va fi nejustificată în partea în care prestația s-a realizat în baza clauzelor lovite de nulitate. În rest, îmbogățirea realizată pe prevederile valabile ale contractului se va considera justificată.

6. Îmbogățirea realizată în urma unei prestații contractuale va fi justificată în măsura în care prestația este oferită în volumul prevăzut în contract. Atunci când debitorul a prestat mai mult decât era obligat, excedentul va reprezenta o îmbogățire nejustificată, în măsura în care contractul sau normele legale cu privire la contracte nu prevăd o soluție pentru această situație.

Ilustrația 1. În temeiul unui contract de vânzare-cumpărare, cumpărătorul achită din greșeală prețul dublu al bunului. Partea din preț care depășește înțelegerea contractuală reprezintă îmbogățire nejustificată a vânzătorului și urmează a fi restituită conform regulilor de la îmbogățirea nejustificată.

Ilustrația 2. Vânzătorul a livrat cumpărătorului un lot de marfă care depășește cu 20% volumul contractat. Conform prevederilor contractuale, în cazul în care prestația este oferită în volum mai mare, cumpărătorul poate la alegerea sa să achite excedentul în condițiile contractului, fie să restituie marfa. În acest caz, marfa livrată în exces nu va fi restituită conform regulilor îmbogățirii nejustificate. Chiar și în cazul în care părțile nu au convenit în contract cum vor proceda în această situație, normele cu privire la îmbogățire nejustificată nu vor fi incidente, deoarece soluția este oferită de art.1118 (Cantitatea bunurilor) alin.3.

7. În privința contractelor încheiate sub condiție (art.352, art.353, art.354), situația va fi diferită. Astfel, prestațiile oferite în temeiul unui act încheiat sub condiție suspensivă (Art.352), vor reprezenta îmbogățire nejustificată atunci când condiția suspensivă nu survine. Similar, prestațiile oferite în temeiul unui act juridic încheiat sub condiție rezolutorie cu efect retroactiv vor fi restituite conform regulilor îmbogățirii nejustificate. Altfel stau lucrurile în cazul prestațiilor oferite în temeiul unui contract încheiat sub condiție rezolutorie. Acestea nu vor reprezenta îmbogățire nejustificată, după survenirea condiției rezolutorii. Potrivit prevederilor art. 353, în acest caz se vor aplica efectele rezoluțiunii.

8. O îmbogățire va fi justificată chiar și atunci când beneficiul este oferit în temeiul unui act juridic care conform legii sau actului juridic se referă la o obligație care nu este susceptibilă de executare silită (art. 778 Obligația naturală). Rațiunea de a exclude restituirea îmbogățirii, în aceste cazuri, este de a nu stimula părțile să încheie acte juridice care nu pot fi asigurate prin constrângerea statului.

9. O prestație oferită de debitor creditorului, după expirarea termenului de prescripție, la fel nu va putea fi examinată ca o îmbogățire nejustificată. Scurgerea prescripție nu stinge dreptul creditorului, ci doar oferă posibilitate debitorului să refuze executarea obligației (Art. 406 ”Executarea obligațiilor după expirarea termenului de prescripție extinctivă’’)

10. Contractul este cel mai utilizat instrument pentru transferul diferitor valori. În orice caz, o îmbogățire va fi justificată dacă beneficiul este transferat pentru executarea altor acte juridice (actul  de constituire a fiduciei, promisiunea publică de recompensă, testamentul etc).

III. Valabilitatea actului juridic în temeiul cărui se realizează îmbogățire

11. Îmbogățirea realizată în temeiul unui act juridic va fi justificată doar dacă actul juridic este valabil încheiat și este eficient. În aceste cazuri, aplicarea normelor cu privire la îmbogățire nejustificată este exceptată expres de prevederile art.1980 alin.1. Părțile la un contract își vor soluționa pretențiile de restituire conform normelor legale cu privire la contracte. Această regulă capătă importanță în mod special în cazurile când una din părți este dezavantajată de condițiile contractului pe care le-a agreat (a vândut la un preț mai mic decât prețul de piață, a cumpărat la un preț mai mare decât se putea etc.).

12. Alin.2 instituie regula conform cărei îmbogățirea încetează să fie justificată dacă contractul sau alt act juridic este lovit de nulitate sau este ineficient cu efect retroactiv, ori dacă hotărârea judecătorească sau un alt temei de obținere a îmbogățirii este nevalabil cu efect retroactiv. Pentru aplicarea regulii de la alin.2, este irelevant motivul nulității actului juridic sau motivul declarării lui ineficient cu efect retroactiv. În situațiile descrise, beneficiile dobândite în baza temeiurilor menționate mai sus vor trebui să fie restituite conform regulilor îmbogățirii nejustificate (art. 331 Efectele nulității actului juridic).

IV. Îmbogățirea realizată în temeiul unei hotărâri judecătorești sau a unui alt temei

13. Un drept sau un alt beneficiu oferit persoanei în temeiul unei hotărâri judecătorești va reprezenta de fiecare dată o îmbogățire justificată. Îmbogățirea încetează să fie justificată și urmează a fi restituită persoanei dezavantajate în cazul în care hotărârea judecătorească este anulată. Similar, dacă după oferirea beneficiului, temeiul care a stat la baza oferiri dispare cu efect retroactiv (este anulat actul administrativ de atribuire a beneficiului), atunci îmbogățirea urmează să fie restituită conform regulilor îmbogățirii nejustificate.

V. Îmbogățirea realizată în urma uzucapiunii, bunei-credințe sau alte temeiuri legale care oferă dreptul de a păstra îmbogățirea.

14.Potrivit regulii de la art. 535, din momentul în care dreptul este dobândit de altcineva, în condițiile legii, prin dobândirea cu bună-credință sau, după caz, prin uzucapiune, titularul anterior pierde și toate drepturile de a cere de la dobânditor valoarea în bani a dreptului pierdut. La fel, acesta va pierde și valoarea folosinței de care se va bucura dobânditorul după data uzucapiunii, care ar putea fi întemeiate pe dispozițiile legale privind îmbogățirea nejustificată sau răspunderea delictuală. Astfel, îmbogățirea dobândită ca efect al aplicării regulilor uzucapiunii sau bunei-credințe va fi de fiecare dată o îmbogățire justificată.

15. În anumite cazuri, legea prevede și alte temeiuri care justifică îmbogățirea și, pe cale de consecință, exclude dreptul persoanei dezavantajate de a pretinde de la îmbogățit restituirea beneficiilor. Cu titlu de exemplu, menționăm cazul invocării mijloacelor juridice de apărare împotriva îmbogățirii prin diminuarea îmbogățirii (art.1994), în cazul actelor juridice încheiate cu bună-credință cu terții (art.1995) sau în cazul ilegalității (art.1996).

VI. Consimțământul de a suporta dezavantajul

16. Alin.1, lit.(b) instituie regula conform cărei îmbogățirea este justificată atunci când persoana dezavantajată și-a dat consimțământul să suporte dezavantajul. Consimțământul trebuie să fie liber, adică să nu fie exprimat urmare a violenței, dolului sau altei fraude din partea îmbogățitului. O a doua condiție cerută de norma comentată este ca consimțământul oferit să nu fie afectat de eroare.

Ilustrația 3: X, un proprietar de teren funciar instalează un sistem de irigare. Sistemul de irigare instalat contribuie și la irigarea parțială a terenului învecinat, care aparține lui Z. În urma lucrărilor efectuate de X, Z realizează o îmbogățire, deoarece beneficiază de rezultatele muncii și cheltuielilor lui X. Îmbogățirea lui Z însă este justificată, or X a consimțit benevol să suporte cheltuielile pentru instalația de irigare. Faptul că X nu a cunoscut că de rezultatul muncii și cheltuielilor sale va beneficia într-o anumită măsură și Z, nu reprezintă o eroare care să facă îmbogățirea ultimului drept nejustificată.

Ilustrația 4: M transferă în contul bancar a lui K suma de 10000 lei indicând în calitate de destinație a plății stingerea datoriei pe care N o are față de K. M nu avea nici un fel de obligații față de M și nici față de K. Aceasta presupune că a consimțit în mod liber și fără eroare să suporte dezavantajul.

17. Alin.1, lit.(b) declară o îmbogățire nejustificată în cazul în care consimțământul persoanei dezavantajate de a suporta un dezavantaj este afectat de eroare. În sensul normei comentate, este irelevant dacă eroarea este de fapt sau de drept. Similar, nu va conta dacă eroarea este scuzabilă sau este una gravă. Eroarea trebuie să lipsească pentru ca îmbogățirea să fie justificată.

18.  În sensul normei comentate, nu este relevant dacă eroarea este în privința existenței obligației (plata repetată), în privința beneficiarului îmbogățirii (plata din greșeală în adresa altei persoane) sau în alt mod. Orice eroare înlătură caracterul justificat al îmbogățirii.

VII. Caracterul nejustificat al îmbogățirii oferite pentru un scop care nu este atins sau în considerarea unei așteptări care nu s-a realizat

19. Atunci când o îmbogățire este justificată conform regulii instituite la alin.1, ea poate deveni nejustificată dacă se întrunesc condițiile menționate la alin.4. Astfel, îmbogățirea oferită de persoana dezavantajată, pentru un scop care nu este atins sau în considerarea unei așteptări care nu s-a realizat, va fi considerată drept nejustificată, dacă se respectă și condițiile de la lit.(b) și (c):

(b) persoana îmbogățită a cunoscut sau trebuia în mod rezonabil să cunoască despre acel scop sau despre acea așteptare;

(c) persoana îmbogățită a acceptat sau se poate de considerat în mod rezonabil că a acceptat că îmbogățirea va trebui restituită în astfel de circumstanțe.

20. Astfel, dacă în Ilustrația 4, K refuză să accepte plata primită de la M în contul stingerii datoriei lui N, K este îmbogățit nejustificat față de M și este dator să restituie suma de bani în temeiul prevederilor alin.4, chiar dacă, conform alin.1, M a prestat liber și fără eroare, din cauză că scopul prestației, indicat în justificarea plății, nu s-a realizat.

21. Scopul, care nu este atins, sau așteptarea, care nu se realizează, trebuie să fie determinante pentru persoana dezavantajată care oferă îmbogățirea.

Ilustrația 5: X și Z sunt un tânăr cuplu, proaspăt logodiți, care au programat nunta. Y, tatăl fetei X, îl ajută financiar substanțial pe viitorul ginere la construcția casei, în care urmează să locuiască tinerii după nuntă. Din anumite motive, logodna este desfăcută și tinerii nu se mai căsătoresc. Z este îmbogățit nejustificat în temeiul normelor de la alin.4 și este dator să restituie îmbogățirea lui Y, din cauza că scopul în care a fost făcută prestația nu s-a realizat.

22. Pentru ca Y din Ilustrația 5 să fie persoană dezavantajată în raportul de îmbogățire nejustificată, este important ca ginerele să cunoască că investiția în construcția casei se face anume datorită viitoarei nunți.

23. Condiția prevăzută la alin.4, lit. (c), precum că persoana îmbogățită a acceptat sau se poate considera că a acceptat în mod rezonabil să restituie îmbogățirea, în cazul nerealizării scopului sau nerealizării așteptărilor, se va considera realizată atunci când nu există certitudine că persoana dezavantajată și-a asumat riscul să nu primească ceea ce se aștepta în schimbul prestației.

Ilustrația 6. M este un elev, care în vacanța de vară își câștigă bani de buzunar, curățând parbrizele mașinilor într-o benzinărie, fără a cere acordul prealabil al proprietarilor și solicitând remunerația de la aceștia după realizarea lucrării. N, proprietarul unui automobil, servind cafeaua în barul de la benzinărie a văzut că M curăță parbrizul mașinii sale, însă a refuzat să îl plătească. Serviciul de care a beneficiat N nu este o îmbogățire nejustificată. Deși M curăță parbrizul doar pentru a-și primi banii, N nu a consimțit să plătească pentru serviciu. M va trebuie să își asume riscul că nu va fi plătit pentru munca sa.

Mai mult, la acest subiect poate fi vizualizat și ultimul episod, marca Martorii lui Justinian.