Curtea Constituțională a respins ca inadmisibile unele sesizări, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument.

Potrivit Ghidului practic privind condițiile de admisibilitate a sesizărilor privind excepția de neconstituționalitate la Curtea Constituțională, trebuie evidențiat că, în jurisprudența sa constantă, Curtea a reținut că excepția de neconstituționalitate trebuie să cuprindă trei elemente obligatorii: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității (prevederea legală), textul de referință pretins a fi încălcat (prevederea constituțională) şi motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate dintre cele două texte, adică motivarea neconstituționalității textului criticat.

Prin urmare, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond în cazul în care excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea pretinsei neconformități a textului criticat cu normele constituționale invocate, iar autorul sesizării nu demonstrează raportul contradictoriu dintre prevederile contestate și Constituție. Totodată, Curtea a stabilit că, dacă ar proceda la examinarea unei asemenea excepții de neconstituționalitate, ea s-ar substitui autorului acesteia în privința formulării unor critici de neconstituționalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Lipsa argumentării de către autorul sesizării s-a reflectat în jurisprudența Curții prin faptul că:

  • autorul nu a prezentat legătura de cauzalitate între dispoziția contestată și prevederea constituțională invocată;
  • autorul nu a formulat o veritabilă critică de neconstituționalitate;
  • autorul a oferit o interpretare eronată a unor prevederi normative;
  • autorul a comparat prevederile mai multor acte legislative între ele și a raportat concluzia sa la dispoziții ori principii ale Constituției.