Curtea Supremă de Justiție a pronunțat recent o hotărâre pe marginea unei cereri a unui judecător care a solicitat achitarea a salariului pe durata suspendării din funcție, când în privința acestuia a fost începută urmărirea penală. Deoarece instanța în care activa nu a satisfăcut cererea privind achitarea salariului, judecătorul s-a adresat în instanță.

Chiar dacă instanțele inferioare au decis că magistratul poate avea dreptul la salariu pe parcursul suspendării din funcție în temeiul începerii urmăririi penale, CSJ a pronunțat o altă soluție.

În speța judecată, magistratul a fost suspendat din funcție în temeiul art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, care este exceptat de la regula de a permite achitarea garanțiilor materiale și sociale.

Magistratul a susținut însă că suspendarea judecătorului în condițiile indicate atrage după sine anularea inviolabilității personale, a garanțiilor materiale și sociale, însă nu a salariului.

Instanțele inferioare i-au dat dreptate.

Cauza a ajuns la CSJ, după ce CSM și instanța angajator au depus recurs.

În hotărârea de recurs, CSJ notează că instanțele inferioare au aplicat eronat prevederile art. 24 din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, astfel concluzionând greșit că suspendarea din funcție a judecătorului nu interzice achitarea salariului, or judecătorul poate solicita încasarea drepturilor materiale și sociale pe parcursul suspendării sale din funcție, doar în cazurile prevăzute de art. 24 alin. (1) lit. b)-d) din Legea cu privire la statutul judecătorului, cu excepția alin. (1) lit. a), prezentă în speță.

Instanțele inferioare au remarcat că suspendarea din funcție a judecătorului nu interzice achitarea salariului, chiar dacă apelanții au făcut referire la prevederile art. 7 alin. (1) din Legea privind salarizarea judecătorilor și procurorilor nr. 328 din 23 decembrie 2013 (în vigoare până la data de 01 decembrie 2018), conform cărora salariul judecătorului se stabilește și se plătește pe activitatea desfășurată în perioada unei luni calendaristice, în timpul normal muncă, proporțional cu timpul efectiv lucrat, aceste prevederi nu reglementează situația în care judecătorul este suspendat și modul în care se achită salariul.

Totodată, s-a menționat că art. 21 din Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcție de demnitate publică nr. 199 din 16 iulie 2010 nu conține prevederi care ar reglementa modul achitării salariului judecătorului pe durata suspendării din funcție. În asemenea circumstanțe, instanța de apel a considerat că prima instanță corect a stabilit că normele legale ce reglementează raporturile dintre părți în cazul suspendării judecătorului din funcție sunt prevederile art. 24 alin. (1) lit. a), alin. (2), (3) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995. Astfel, a conchis că din prevederile art. 24 alin. (3) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, rezultă că în cazul în care judecătorul a fost suspendat din funcție din motivul că în privința lui se începe urmărirea penală, se anulează inviolabilitatea personală ultimului și se anulează garanțiile materiale și sociale, dar nu se indică și despre anularea salariului judecătorului în cazul suspendării din funcție pe motiv că în privința acestuia a fost pornită o cauză penală.

În conformitate cu art. 24 alin. (1) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, judecătorul poate fi suspendat din funcție prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, dacă:

a) în privința lui se începe urmărirea penală, până la rămânerea definitivă a hotărârii în cauza respectivă;

b) este recunoscut absent fără veste prin hotărâre judecătorească definitivă;

c) participă la campania preelectorală în calitate de candidat pentru autoritatea publică sau autoritatea administrației publice locale;

d) i se acordă concediu de maternitate și pentru îngrijirea copilului pe un termen de până la 3 ani.

Potrivit alin (2) al aceluiași articol, în cazul suspendării din funcție a judecătorului, salariul acestuia se plătește în condițiile legii.

(3) Suspendarea din funcție a judecătorului din cauzele enumerate la alin. (1), cu excepția lit. a), nu atrage anularea inviolabilității personale și a garanțiilor materiale și sociale.

(4) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), dacă nu a fost probată vinovăția judecătorului sau a fost pronunțată o hotărâre de achitare ori de încetare a procesului penal, sau în cazul anulării actelor care au servit drept temei pentru suspendarea sa din funcție în baza alin. (11 ), suspendarea din funcție încetează și judecătorul este repus în toate drepturile avute anterior.

Potrivit CSJ, dispozițiile legale menționate impun concluzia că judecătorul poate solicita încasarea drepturilor materiale și sociale, pe parcursul suspendării din funcție, doar în cazurile prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. b)-d) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, cu excepția prevăzută la lit. a), care este prezentă în speță.

Or, contrar argumentelor instanțelor de judecată, magistratul a fost suspendat din funcție în temeiul art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, care este exceptat de la regula de a permite achitarea garanțiilor materiale și sociale. Mai mult ca atât, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea privind salarizarea judecătorilor și procurorilor nr. 328 din 23 decembrie 2013 (în vigoare până la data de 1 decembrie 2018), salariul judecătorului și salariul procurorului se stabilesc și se plătesc pentru activitatea desfășurată în perioada unei luni calendaristice, în timpul normal de muncă, proporțional cu timpul efectiv lucrat.

Curtea notează la caz și dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică nr. 199 din 16 iulie 2010, potrivit cărora suspendarea mandatului presupune încetarea îndeplinirii pentru o anumită perioadă a atribuțiilor de către persoana cu funcție de demnitate publică și încetarea plății drepturilor salariale de către autoritatea publică în care activează această persoană, dacă legea specială ce reglementează activitatea demnitarului nu prevede altfel. Exercitarea mandatului se suspendă în temeiul prevederilor legislației muncii, reglementărilor de drept comun civile, administrative sau penale, al legilor speciale ce reglementează activitatea demnitarului, precum și în temeiul participării demnitarului în campania electorală sau al desfășurării anchetei de serviciu în legătură cu săvârșirea de către demnitar a faptelor imputabile acestuia. Cele relatate indică la netemeinicia afirmațiilor instanței de apel precum că prevederile sus-enunțate nu reglementează situația în care judecătorul este suspendat și modul în care se achită salariu, argumentând că potrivit art. 24 alin. (2) din Legea cu privirea la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, în cazul suspendării din funcție a judecătorului salariul acestuia se plătește în condițiile legii. Și aceasta deoarece, în condițiile în care ca temei de suspendare a servit pornirea urmăririi penale, prevederile art. 24 alin. (2) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995 urmează a fi raportate la alin. (3) și (4) ale articolului dat și cu celelalte prevederi care guvernează suspendarea raporturilor de muncă și art. 7 lit. a) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și al instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998, or, o dispoziție legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte și nu poate opera în mod izolat, așa cum o interpretează instanța de apel. Din contra, aceasta trebuie aplicată în coroborare cu celelalte dispoziții legale incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent.

CSJ a constatat lipsite de suport și mențiunile instanței de apel precum că salariul lunar de funcție nu cade sub noțiunea de ,,garanție materială și socială” și respectiv drepturi salariale ale judecătorului nu se referă la incidența restricțiilor art. 24 alin. (3) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995. Ori, din garanțiile materiale a judecătorului face parte salariul acestuia, fapt ce rezultă din Capitolul VIII din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, intitulat ,,Protecția de stata a judecătorului, asigurarea lui materială și socială”, capitolul care include ca garanție materială salarizarea judecătorilor.

Curtea a notat în hotărâre și Decizia Curții Constituționale nr. 23 din 25 februarie 2019 de inadmisibilitate a sesizării nr. 28g/2019 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 200 alin. (1) și (3) din Codul de procedură penală și a articolului 24 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la statutul judecătorului, în care Curtea reamintește că o dispoziție legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte și nu poate opera în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziții legale incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent.

De asemenea, Curtea a statuat că nu poate fi reținută pretinsa încălcare a principiului prezumției nevinovăției în cazul suspendării judecătorului din funcție, deoarece hotărârea emisă de către Consiliul Superior al Magistraturii nu are un caracter punitiv. Consiliul Superior al Magistraturii nu analizează natura și gravitatea acuzării în materie penală, ci doar constată dacă a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva judecătorului. Prin urmare, Curtea menționează că îndepărtarea temporară a judecătorului din exercițiul funcției sale în cazul în care în privința acestuia se începe urmărirea penală se justifică din considerentul protejării imaginii sistemului judiciar în ansamblu, eliminându-se astfel orice fel de suspiciuni care ar putea să umbrească prestația judecătorilor.