Un judecător de instrucție, demis acum 11 ani, și-a făcut dreptate. Este vorba despre un caz care a început în septembrie 2008, când Procurorul General de atunci a depus la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) o sesizare prin care a cerut acordul a porni urmărirea penală și tragerea la răspundere penală a judecătorului în cauză. Motivul invocat atunci a fost că judecătorul de instrucție s-a pronunțat cu privire la legalitatea efectuării unei percheziții la biroul şi la domiciliul unui avocat, care îi reprezenta interesele judecătorului în cadrul altei cauze penale în care acesta figura în calitate de parte vătămată. Procurorul General a considerat că circumstanțele invocate puneau la îndoială imparțialitatea judecătorului de instrucție la adoptarea încheierii respective. 

Conform procedurilor, cauza a fost remisă în adresa Colegiului disciplinar, care a decis, în data de 23 decembrie 2008, ca judecătorul de instrucție să fie sancționat cu avertisment. Partea dispozitivă a hotărârii Colegiului disciplinar prevedea expres faptul că aceasta putea fi atacată în termen de 10 zile la CSM. Totuși, abia în data de 13 ianuarie 2009 hotărârea a fost contestată de către președintele CSM, care a solicitat aplicarea unei sancțiuni disciplinare mai grave. Ulterior, CSM a propus șefului statului demiterea judecătorului de instrucție, modificând astfel hotărârea Colegiului disciplinar.

Nefiind de acord, judecătorul de instrucție s-a adresat cu cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva CSM, prin care a fost contestat actul administrativ. În aprilie 2009, Curtea de Apel Chișinău a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată. 

Ulterior, în data de 7 iulie 2009, hotărârea instanței de apel a fost menținută de către Curtea Supremă de Justiție.

În acest caz, în aprilie 2010, a fost depusă și o cerere de revizuire, care a fost declarată inadmisibilă.

Câțiva ani mai târziu, mai exact în decembrie 2019, Agentul guvernamental al Republicii Moldova, în temeiul art. 449 lit. g) din Codul de procedură civilă a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție, solicitând admiterea acesteia, recunoașterea expresă a încălcării dreptului reclamantului garantat de art. 6 § 1 din Convenție și casarea deciziei Curții Supreme de Justiție cu examinarea recursului în prezența părților și în cadrul unei ședințe publice. 

Solicitarea Agentului guvernamental a fost admisă abia în februarie 2020, când Curtea Supremă de Justiție a constatat încălcarea dreptului garantat de articolul 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a admis cererea de revizuire. Instanța a casat decizia din 7 iulie 2009, cu reținerea cauzei în procedura Curții Supreme de Justiție pentru reexaminare în ordine de recurs.

Ieri, 1 iulie 2020,  CSJ a casat integral hotărârea pronunțată în 2009 de Curtea de Apel Chișinău și a emis o decizie nouă prin care a admis acțiunea și a anulat hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii din 22 ianuarie 2009.

Motivarea deciziei: 

  • Drept temei de anulare a sancțiunii disciplinare aplicate, instanța de recurs a reținut că președintele CSM a depus contestația împotriva hotărârii Colegiului disciplinar cu depășirea termenului legal, care era ziua de 12 ianuarie 2009, iar autorul procedurii disciplinare, care era și contestatar a atacat-o în data de 13 ianuarie 2009;
  • Un alt temei, care a fost reținut de instanța de recurs, este și faptul că CSM nu a dat dovadă de independență și imparțialitate la examinarea contestației președintelui CSM împotriva hotărârii Colegiului disciplinar. Și asta pentru că Procurorul General și președintele CSM nu puteau participa la deliberare asupra acestei chestiuni. Curtea Supremă de Justiție a notat că Procurorul General nu putea participa la deliberarea chestiunii date, deoarece a fost solicitantul acordului Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la pornirea urmăririi penale pe numele judecătorului de instrucție. De asemenea, CSJ a considerat că și președintele CSM nu putea participa la deliberare asupra contestaţiei sale depuse împotriva hotărârii Colegiului disciplinar or, în asemenea circumstanțe, persista un dubiu că exista posibilitatea ca să influențeze opinia celorlalți membri. 

Hotărârea integrală poate fi accesată aici.