Curtea Supremă de Justiție ar putea fi obligată să examineze cererile de recurs în ședințe publice dacă circumstanțele de drept și de fapt examinate nu au fost dezbătute anterior în fața instanțelor de fond sau de apel. Un proiect de modificare a articolului 444 din Codul de procedură civilă a fost înregistrat, recent, în Parlament.

Potrivit documentului, noua reglementare va prevedea că recursul poate fi examinat fără înştiinţarea și în absența participanţilor la proces, cu excepția cazurilor când:

  • se constată că unele circumstanțele de drept și de fapt esențiale, invocate de către părți în instanța de recurs sau examinate de către instanța de recurs în urma administrării probelor prezentate anterior la materialele cauzei, nu au fost dezbătute anterior în fața instanțelor de fond sau de apel, încât este necesară desfășurarea ședinței de judecată publice pentru a asigura contradictorialitatea procesului și principiul nemijlocirii în dezbaterile judiciare;
  • completul de judecată decide în funcție de complexitate și circumstanțele cauzei asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

În prezent, norma stipulează că recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Completul din cinci judecători decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Autorii proiectului fac referire la hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în dosarul Covalenco v. Republica Moldova. Potrivit acestora, Curtea Europeană a criticat procedura judecării recursului la Curtea Supremă de Justiție, pe care a găsit-o ca incompatibilă principiilor unui proces judiciar echitabil. În special, instanța europeană a concluzionat că deși Curtea Supremă de Justiție era în competentă să examineze un recurs, în realitate aceasta a acționat ca o instanță de fond, înlocuind aprecierile instanțelor inferioare care au fost date anterior circumstanțelor de fapt și prevederilor legale cu cele proprii. Prin urmare, luând în considerare prezentarea unor argumente noi de către părțile litigiului în fața instanței de recurs, precum și pozițiile contradictorii ale părților în proces pe marginea acestor argumente, Curtea Supremă de Justiție nu putea să renunțe la o ședință publică înainte de a adopta decizia sa, care era o hotărâre irevocabilă pronunțată în cadrul litigiului respectiv. De asemenea, Curtea Europeană a constatat că Curtea Supremă de Justiție a judecat cauza și a casat hotărârile instanțelor judecătorești inferioare fără a oferi un răspuns la contraargumentele esențiale invocate de către partea în proces.

Deputații mai spun că, Curtea Supremă de Justiție are competență largă pentru examinarea recursurilor în absența participanților la proces și fără ținerea ședințelor de judecată publice, în unele cazuri devine inechitabilă și nu corespunde principiilor unui proces judiciar echitabil. Astfel, se constată excesul Curții Supreme de Justiție în realizarea dreptului la examinarea cererilor de recurs în absența participanților, chiar și în cazul apariției unor argumente sau circumstanțe noi, nedezbătute în instanțele inferioare.