Emailuri schimbate de reclamantă pe un site de dating, prezentate fără consimțământul ei în cadrul unor proceduri civile nu este o încălcare susține Curtea Europeană a Drepturilor omului CtEDO.

Fostul soț al reclamantei a accesat emailuri pe care aceasta le-a schimbat pe un site de dating și le-a prezentat, fără consimțământul ei, mai întâi în contextul unor proceduri pe care el le-a inițiat în privința responsabilității parentale împărțite, iar apoi în contextul unor proceduri de divorț. Tribunalul de dreptul familiei nu a ținut cont de aceste emailuri. Reclamanta s-a plâns doar de faptul că tribunalele nu l-au pedepsit pe soțul ei pentru dezvăluirea emailurilor.

Acest caz a vizat emailuri pe care reclamanta le-a schimbat cu corespondenți de sex masculin pe un site de întâlniri ocazionale. Erau mesaje cu caracter personal în privința cărora persoanele se puteau aștepta, în mod legitim, să nu fie publicate fără consimțământul lor, și în privința cărora dezvăluirea putea induce un sentiment foarte puternic de intruziune în ”viața privată” și în ”corespondența” lor, protejate de articolul 8. Dat fiind faptul că nu exista nicio îndoială privind gravitatea ingerinței în exercițiul persoanei la respectarea vieții private în acest caz, mesajele se încadrau în câmpul de aplicare al acestui articol.

De vreme ce ingerința în viața privată a reclamantei a fost provocată de o persoană privată, nu de stat, plângerile ei trebuiau examinate din perspectiva obligațiilor pozitive ale statului în baza articolului 8.

Cu privire la sistemul juridic, accesarea conținutului scrisorilor sau al telecomunicațiilor fără consimțământul corespondenților și dezvăluirea conținutului lor obținut astfel erau sancționabile în baza dreptului penal. După formularea unei plângeri penale de către reclamantă pentru încălcarea corespondenței ei, procuratura de pe lângă tribunalul competent a pornit o anchetă. Mai mult, reclamanta a fost autorizată, la cererea ei, să participe la procedurile penale în calitate de assistente, fapt care i-a permis să aibă un rol activ în cadrul procedurilor. În particular, ea și-a putut prezenta probele și a putut cere apoi să fie inițiată o anchetă, atunci când procuratura a decis să înceteze procedurile. Mai mult, ea a renunțat la posibilitatea de a formula o cerere de despăgubire atunci când a cerut pornirea unei anchete. Astfel, ea și-a exprimat dorința ca procedurile penale să continue doar pentru a avea parte de recunoașterea pretinsei încălcări a drepturilor sale. În lumina acestor constatări, Curtea a considerat că, în cazuri ca cele ale reclamantei, sistemul juridic existent în Portugalia oferea o protecție adecvată dreptului la respectarea vieții private și a secretului corespondenței.

Cu privire la accesarea emailului reclamantei, Curtea de Apel a reținut că reclamanta i-a acordat soțului ei un acces deplin la contul de mesagerie al site-ului de dating, și că aceste mesaje făceau parte din viața privată a cuplului. Curtea a considerat că motivarea autorităților naționale cu privire la accesul comun al corespondenței soților era deschisă dezbaterii, în special de vreme ce în acest caz existau motive să se considere că consimțământul reclamantei privind accesul soțului ei a fost dat într-o situație de conflict. Totuși, concluzia la care au ajuns tribunalele naționale în privința chestiunii accesării acelor mesaje nu i-a părut suficient de arbitrară Curții, astfel încât să-și impună propria evaluare.

Cu o referire specială la prezentarea emailurilor în cadrul procedurilor privind divorțul și responsabilitatea parentală împărțită, Curtea de Apel a exclus orice răspundere penală a soțului pentru încălcarea secretului corespondenței, reținând că nu a fost îndeplinită condiția lipsei consimțământului pentru dezvăluire, stabilită de Codul penal. Curtea a împărtășit constatarea Curții de Apel privind caracterul relevant al acelor mesaje pentru procedurile civile în discuție, care trebuiau să conducă la o evaluare a situației personale a soților și a familiei. Într-o astfel de situație, ingerința în viața privată care rezulta din dezvăluirea unei asemenea informații trebuia limitată, pe cât posibil, la ceea ce era strict necesar.

În rând cu abordarea Curții de Apel, Curtea a reținut că efectele dezvăluirii mesajelor contestate asupra vieții private a reclamantei au fost limitate. Acele mesaje au fost dezvăluite doar în cadrul procedurilor civile, iar accesul public la dosarele unor asemenea gen de proceduri era restricționat. Mai mult, mesajele în discuție nu au fost examinate în practică, de vreme ce Tribunalul de dreptul familiei nu s-a pronunțat cu privire la fondul cererilor soțului.

În consecință, Curtea nu a identificat vreun motiv puternic de înlocui opinia tribunalelor naționale cu opinia sa în acest caz. În primul rând, autoritățile naționale au pus în balanță interesele concurente, în conformitate cu criteriile stabilite în jurisprudența sa. Mai mult, dat fiind faptul că reclamanta a renunțat la dreptul de a se constitui ca parte civilă în contextul procedurilor penale, singura chestiune care rămânea să fie decisă era cea a răspunderii penale a soțului, o chestiune cu privire la care Curtea nu se putea pronunța.

În lumina acestor considerente, statul și-a îndeplinit obligația pozitivă de a proteja drepturile reclamantei la respectarea vieții ei private și a confidențialității corespondenței sale.

Sursa: constcourt.md.