Curtea Constituțională a declarat, recent, inadmisibilă sesizarea unui executor judecătoresc care afirma că normele de sancționare a persoanelor care exercită acestă profesie sunt imprevizibile și lasă spațiu de interpretare abuzivă şi discreționară de către Colegiul Disciplinar.

Curtea a stabilit că sancțiunile pentru comiterea faptei de încălcare gravă a Codului deontologic au un caracter disciplinar, atât prin reglementarea lor, cât şi prin prisma autorității care le aplică (i.e. Colegiul Disciplinar de pe lângă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești), precum şi prin prisma procedurilor pe care le inițiază autoritatea (articolele 23-231 din Legea privind executorii judecătorești). Totodată, cu privire la natura abaterii disciplinare din prevederea contestată, Curtea notează că aceasta nu este aplicabilă unui public larg, ci, în exclusivitate, doar membrilor unui grup profesional, care posedă un statut special, i.e. executorii judecătorești.

Curtea mai relevă că Curtea Europeană a menționat, în jurisprudența sa, că persoanele care au o activitate profesională trebuie să dea dovadă de o prudență mai mare în cadrul activității lor şi este de așteptat ca aceștia să-şi asume riscurile inerente activității lor. Faptele care pot conduce la inițierea procedurii disciplinare constau în nerespectarea standardelor stricte de conduită prescrise pentru profesia lor. Scopul procedurii disciplinare este să asigure integritatea, demnitatea și reputația profesiei de executor judecătoresc, precum și asigurarea încrederii persoanelor în profesia de executor judecătoresc.

Cât despre natura și gradul de severitate al sancțiunilor aplicabile, Curtea constată caracterul lor redus ca gravitate în comparație cu cel al pedepselor penale. Așadar, Curtea reține că încălcarea gravă a Codului deontologic de către executorii judecătorești care, potrivit reglementărilor contestate, este o abatere disciplinară, nu constituie o acuzație în materie penală și, prin urmare, articolul 22 din Constituție nu este incident. Articolul 22 stabilește neretroactivitatea legii.

Totodată, Curtea a reamintit că aspectele legate de interpretarea și aplicarea legii nu țin de competența Curții Constituționale. Această competență le revine, prin definiție, instanțelor de judecată 

Decizia a fost emisă ca urmare a unei sesizări depuse de un executor judecătoresc care a primit mustrare, cu obligația de a se instrui pe cheltuială proprie, pe o durată de 24 ore academice. Autorul sesizării a invocat că prevederile articolului 21 alin. (2) lit. f) din Legea privind executorii judecătorești sunt contrare articolelor 1 alin. (3), 22 și 23 alin. (2) din Constituție.

Decizia completă a Curții poate fi accesată aici.