Curtea Constituțională a declarat inadmisibilă sesizarea unui avocat privind excepția de neconstituționalitate a articolului 282 din Codul de procedură penală, cu privire la omisiunea de a reglementa durata maximă de menținere a statutului de învinuit al persoanei.

În argumentarea excepției de neconstituționalitate, apărătorul a invocat că lipsa unui termen de menținere a statutului de învinuit al persoanei constituie o omisiune legislativă contrară Constituției, iar aceasta generează încălcarea dreptului constituțional al persoanei de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle.

În decizia de inadmisibilitate a sesizării, Curtea a constatat că autorul nu a argumentat incidența normelor legale.

Potrivit Curții, articolul 21 din Constituție garantează principiul prezumției de nevinovăție, potrivit căruia orice persoană acuzată de comiterea unui delict este prezumată nevinovată până atunci când vinovăția sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public. Prin urmare, orice persoană este considerată nevinovată până la rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești de condamnare, principiu garantat și de Convenția Europeană.

Curtea a reținut că Constituția nu prevede termenul de menținere a statutului de învinuit al persoanei și nu-i impune legislatorului obligația de a institui un termen de menținere a statutului de învinuit al persoanei.

Totuși, Curtea constată că articolul 20 din Constituție garantează, inter alia, ca urmărirea penală și judecarea cauzei să fie desfășurate într-un termen rezonabil.

Curtea menționează în acest sens că termenul de menținere a persoanei în calitate de învinuit trebuie să fie unul rezonabil. Acest termen nu poate fi stabilit in abstracto, ci în fiecare caz particular prin aplicarea criteriilor prevăzute de articolul 20 alin. (2) din Codul de procedură penală și jurisprudența CtEDO.

Sub acest aspect, Curtea notează că respectarea termenului rezonabil la etapa urmăririi penale este asigurată de către procuror; la judecarea contestațiilor măsurilor întreprinse de procuror - de către judecătorul de instrucție; iar la judecarea cazului - de către instanța de judecată.

Totodată, Curtea reține că, în cazul în care există pericolul încălcării termenului rezonabil, persoana, inclusiv învinuitul, dispune de remedii procesuale pentru apărarea dreptului la judecarea cauzei într-un termen rezonabil. Astfel, dacă o persoana consideră că este menținută în calitate de învinuit o perioadă îndelungată de timp, atunci aceasta ar putea solicita accelerarea urmăririi penale conform articolului 20 alin. (5) și (6) din CPP. Prin urmare, învinuitul dispune de un instrument procesual de apărare a dreptului la respectarea celerității procesului prin utilizarea recursului acceleratoriu.

De asemenea, Curtea menționează că la nivel național a fost instituit un mecanism pentru redresarea încălcărilor termenului rezonabil, i.e. Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești. În baza acestei legi, persoana are dreptul de a solicita repararea prejudiciului material și moral provocat prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil.

Mai mult, Curtea constată că încălcarea termenului rezonabil pentru examinarea cazului constituie o circumstanță atenuantă la individualizarea pedepsei. Această circumstanță atenuantă poate fi aplicată indiferent de faptul dacă persoana s-a adresat sau nu pe parcursul procesului cu o cerere privind repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil.

În consecință, Curtea a conchis că legislația prevede remedii pentru cazurile în care persoana este menținută în calitate de învinuit o perioadă îndelungată și asigură suficiente garanții pentru apărarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale.

În baza argumentelor menționate, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 282 din Codul de procedură penală, cu privire la omisiunea de a reglementa durata maximă de menținere a statutului de învinuit al persoanei este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea unei contestații împotriva unui refuz al procurorului de a relua urmărirea penală și de a-l scoate pe învinuit de sub urmărire penală.