Curtea Constituțională a decis sistarea procesului de examinare a sesizării ce viza vârstă de 10 ani impusă de lege pentru a oferi copilului posibilitatea de de a-și expune opinia și a de a fi luată în calcul.

Excepția de neconstituționalitate a cărei examinare a fost sistată viza unele prevederi din articolul 54 din Codul familiei și articolul 8 alin. (2) din Legea nr. 338 din 15 decembrie 1994 privind drepturile copilului, la sesizarea unui avocat.

În decizia sa, Curtea s-a bazat pe faptul că pe 9 iulie 2020, în procesul examinării admisibilității sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Parlamentul a adoptat Legea nr. 112 pentru modificarea unor acte normative, prin care, articolul 54 din Codul familiei, a fost modificat cu următorul cuprins: ”De opinia copilului se ţine cont în mod obligatoriu, în conformitate cu vârsta şi gradul său de maturitate, dacă aceasta nu contravine intereselor copilului”.

Curtea a reținut că prin modificarea prevederii contestate din articolul 54 din Codul familiei, în vigoare din 14 august 2020, excepţia de neconstituţionalitate a fost rezolvată şi pentru acest motiv, în conformitate cu dispozițiile articolului 60 lit. d) din Codul jurisdicţiei constituţionale, dispune sistarea procesului.

Cu referire la articolul 8 alin. (2) din Legea nr. 338 din 15 decembrie 1994 privind drepturile copilului, Parlamentul, în opinia scrisă, a menționat că fiind modificată norma generală, acestea urmează a fi modificate pentru a evita fenomenul contradicțiilor între dispozițiile a două legi.

În prezenta cauză, Curtea a notat că nu posedă competența de a rezolva conflictul de norme, acest conflict fiind de resortul judecătorilor de drept comun.  

Anterior, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului, Maia Bănărescu, a expediat opinia Amicus Curiae pentru Curtea Constituţională la sesizarea menționată, pledând pentru ca opinia copilului să fie luată în considerație și să-i se acorde importanţa cuvenită în conformitate cu vârsta şi cu gradul său de maturitate. Maia Bănărescu e de părere că minorului trebuie să i se acorde posibilitatea de a fi ascultat în orice procedură judiciară sau administrativă care îl priveşte, fie direct, fie printr-un reprezentant sau un organism competent, în conformitate cu normele procedurale ale legislaţiei naţionale.

Tototdată, Ombudsmanul Copiluui a evidențiat faptul că un copil are dreptul de a nu-şi exercita acest drept, exprimarea opiniilor fiind o opţiune, nu o obligaţie și, indiferent de vârsta acestuia, copilul trebuie să decidă dacă îşi valorifică posibilitatea de a-şi exercita sau nu acest drept.