Curtea Constituțională a declarat inadmisibilă o sesizare în care se invoca neconstituționalitatea articolului 32 alin. (3) din Legea cu privire la statutul judecătorului, care reglementează condițiile de plată a pensiei pentru judecători. Decizia a fost comunicată la 9 februarie.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de un avocat în interesele unei judecătoare căreia Casa Națională de Asigurări Sociale i-a respins cererea referitoare la emiterea actului administrativ individual favorabil privind stabilirea și calcularea pensiei pentru limita de vârstă, invocând prevederile articolului 32 alin. (3) din Legea cu privire la statutul judecătorului ”pensia pentru vechime în muncă se calculează și li se plătește doar judecătorilor care și-au dat demisia și judecătorilor eliberați din funcție în legătură cu atingerea plafonului de vârstă”.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, avocatul a invocat că prevederile articolului 32 alin. (3) din Legea cu privire la statutul judecătorului, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, sunt contrare articolului 16 din Constituție. Acesta a mai arătat că prevederile contestate instituie o discriminare între persoanele care activează în calitate de judecători și alte categorii de salariați. Astfel, judecătorii care îndeplinesc condițiile de a obține pensia pot activa în continuare, însă nu pot beneficia de pensie, în comparație cu alte categorii de salariați. De asemenea, autorul a considerat că dispozițiile contestate nu sunt clare, deoarece alte prevederi legale, care se referă la alte categorii de salariați, nu prevăd că stabilirea pensiei constituie un motiv pentru încetarea exercițiului funcției. O altă neclaritate invocată a fost faptul că dispozițiile articolului 32 alin. (3) din Legea menționată nu explică modul de plată a pensiei pentru judecătorii care activau la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 60 din 4 aprilie 2014.

Avocatul a susținut că dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin. (3) [preeminența dreptului], 7 [Constituția, Lege Supremă], 16 [egalitatea], 23 [dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle], 43 [dreptul la muncă și la protecția muncii], 47 [dreptul la asistență și protecție socială] și 140 [hotărârile Curții Constituționale] din Constituție.

Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea a constatat următoarele.

Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 1 alin. (3) și 7 din Constituție, Curtea a notat în jurisprudența sa că acestea au un caracter general, constituie imperative care stau la baza oricăror reglementări, nu pot constitui repere individuale și separate și pot fi invocate, de regulă, dacă se constată aplicabilitatea lor cu alte dispoziții din Constituție.

Referitor la pretinsa încălcare a articolelor 16 și 23 din Constituție, Curtea a reținut în jurisprudența sa că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale.

Astfel, Curtea reține că trebuie să analizeze dacă textul de lege contestat afectează articolele 43 și 47 din Constituție.

Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 43 din Constituție, Curtea observă că prevederile contestate nu restricționează dreptul la muncă al judecătorilor, ci doar stabilesc condițiile în care se plătește pensia judecătorilor pentru vechime în muncă. Astfel, pensia pentru vechime în muncă se plătește doar: (i) judecătorilor care și-au dat demisia; și (ii) judecătorilor eliberați din funcție în legătură cu atingerea plafonului de vârstă. Per a contrario, judecătorii care întrunesc condițiile de pensionare pentru vechime în muncă sunt în drept să-și continue activitatea și să primească salariul de funcție, dacă nu și-au dat demisia. Curtea a ajuns la concluzia că articolul 43 din Constituție nu este incident în prezenta cauză.

De asemenea, Curtea a observat lipsa argumentelor autorului privind incidența articolului 47 din Constituție. Prin adoptarea dispozițiilor contestate, legislatorul nu a suprimat dreptul judecătorilor de a beneficia de pensie, ci a modificat doar condițiile de plată ale acesteia, judecătorul având opțiunea legală, fie de a continua activitatea în funcția de judecător și de a încasa salariul, fie de a-și da demisia și de a solicita plata pensiei corespunzătoare.

Totodată, cu referire la neclaritatea prevederilor contestate invocate de autorul excepției în sensul limitării dreptului la pensie dobândit de judecătorii care activau la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 60 din 4 aprilie 2014 cu privire la modificarea și completarea unor acte legislative, Curtea a reținut în jurisprudența sa următoarele.

La determinarea temeiurilor juridice privind condițiile de stabilire și de plată a pensiilor și a modalităților de calculare a cuantumului pensiei, legislatorul are obligația de a ține cont de faptul că asigurările sociale stabilite anterior nu pot fi anulate fără a fi substituite prin măsuri echivalente. Noile prevederi legale se vor aplica numai pentru viitor și numai față de persoanele care au solicitat acordarea pensiei după intrarea acestora în vigoare, fără a se aduce atingere drepturilor de pensie stabilite anterior. Curtea a observat că, în condițiile Art. III din Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014, judecătorii care au beneficiat de plata pensiei până la 16 mai 2014 și continuă să activeze în funcția de judecător vor primi pensie în mărimea stabilită până la data intrării în vigoare a Legii nr. 60 din 4 aprilie 2014.

Prin urmare, Curtea a notat că nu poate reține susținerile autorului sesizării, potrivit cărora dispozițiile contestate afectează principiul neretroactivității legii, astfel limitând și dreptul la pensie dobândit, deoarece prin textul legal contestat nu se diminuează mărimea pensiei obținute anterior. Mai mult, Curtea a menționat că, având în vedere prevederile articolului 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului, judecătorilor care și-au dat demisia și judecătorilor eliberați din funcție în legătură cu atingerea plafonului de vârstă li se va recalcula pensia având în vedere mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu.

Din aceste considerente, Curtea nu a constatat incidența articolului 47 din Constituție.

Pentru că nu s-a demonstrat incidența articolelor 43 și 47 din Constituție, Curtea a reținut că nu sunt incidente nici articolele 16 și 23 din Constituție.

De asemenea, Curtea a observat că articolul 140 din Constituție, care se referă la hotărârile Curții Constituționale, nu are o legătură directă cu problema de drept ridicată în sesizare4. Prin urmare, nu este incident nici articolul 140 din Constituție.

Curtea a constatat că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Decizia Curții este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.