După ce anterior i s-a solicitat, inter alia, să suspende acțiunea articolului I punctul 3 din Legea nr. 240 din 16 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative, iar procesul de examinare a cererii respective a fost sistat, în contextul înregistrării unei parități de voturi ale judecătorilor, acum Curtea a decis să suspende norma contestată.

În jurisprudența sa, Curtea a reținut, cu titlu de principiu, că respingerea anterioară a unei cereri de suspendare a acțiunii unei legi contestate nu poate să constituie un impediment pentru a solicita suspendarea acțiunii aceleiași legi din perspectiva altor argumente privind suspendarea. În astfel de cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă noua solicitare conține alte argumente sau dacă există circumstanțe de ordin general care să justifice o altă soluție.

Așadar, în argumentele sale suplimentare din 31 decembrie 2020, autorii sesizării nr. 222a/2020 au invocat că aplicarea de la 1 ianuarie 2021 a prevederilor articolului I punctul 3 din Legea contestată (ce se referă la completarea și modificarea articolului 61 ”Catalogul național de prețuri” din Legea nr. 1409 din 17 decembrie 1997 cu privire la medicamente) este de natură să provoace o scumpire inevitabilă a prețului la marea majoritate a medicamentelor de pe piața farmaceutică a Republicii Moldova. Este vorba, inclusiv prin liberalizarea prețurilor la medicamentele OTC, cu excepția celor care se prescriu și se eliberează pe bază de prescripție medicală (rețetă) fără a ține cont de limitele adaosurilor comerciale la medicamente prevăzute la articolul 20 alin. (2) din Legea nr. 1456/1993 cu privire la activitatea farmaceutică.

De asemenea, autorii menționează că în cazul medicamentelor generice, potrivit prevederilor de până la 1 ianuarie 2021, prețul acestora nu putea depăși 75% din prețul de referință (original) fără taxe (ex works), iar în noua redacție, plafonul de 75% se va raporta la prețul de referință CIP, care e substanțial mai mare, deoarece include cheltuieli de transport și asigurare a mărfii. În contextul în care medicamentele OTC (eliberate fără rețetă) reprezintă 1.144 de denumiri comerciale sau circa 40% din totalul medicamentelor înregistrate în Catalogul național de prețuri, iar medicamentele generice – peste 97% din același Catalog, aplicarea articolului I punctul 3 din Legea contestată prezintă un risc iminent pentru securitatea farmaceutică, parte componentă a securității statului, prin limitarea accesului cetățenilor la servicii de sănătate și afectarea implicită a stării de sănătate a acestora. Mai mult, autorii menționează că nesuspendarea acțiunii articolului I punctul 3 al Legii contestate este de natură să provoace prejudicii și consecințe negative iminente (de la 1 ianuarie 2021) și ireparabile pentru sănătatea oamenilor, afectând dreptul lor constituțional la sănătate.

Curtea reiterează că rațiunea măsurii suspendării acțiunii unor acte normative contestate constă în evitarea unor prejudicii şi consecințe negative iminente.

Cu privire la cererea de suspendare a acțiunii articolului I pct. 3 din Legea nr. 240 din 16 decembrie 2020 (ce se referă la completarea și modificarea articolului 61 „Catalogul național de prețuri” din Legea nr. 1409 din 17 decembrie 1997 cu privire la medicamente), care, prin excepție, intră în vigoare la 1 ianuarie 2021, Curtea constată că în cazul în care acțiunea ei nu va fi suspendată, prevederile contestate ar putea fi puse în aplicare și ar putea produce efecte, de exemplu, în privința stabilirii și modificării prețului la medicamente.

Pe de altă parte, suspendarea acțiunii articolului I alin. (3) din Legea nr. 240 din 16 decembrie 2020 va putea elimina din discuție problema referitoare la consecințele generate în baza unor prevederi legale care pot fi declarate neconstituționale.

Curtea reiterează că poate suspenda, sesizată fiind, acțiunea actelor normative prevăzute la articolele 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 4 alin. (1) lit. a) din Codul jurisdicției constituționale, dacă aceste acte afectează sau se referă la domeniile stabilite la articolul 251 alin. (2) din Legea citată și articolul 71 alin. (2) din Codul menționat (DCC nr. 161 din 29 decembrie 2020, § 7).

Cu privire la domeniul afectat de articolul I pct. 3 din Legea contestată, Curtea reține că soluția suspendării este necesară pentru a evita prejudiciile și consecințele negative iminente din domeniul drepturilor și libertăților fundamentale ale omului (a se vedea articolul 251 alin. (2) pct. 1) lit. b) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și articolul 71 alin. (2) pct. 1) lit. b) din Codul jurisdicției constituționale), în particular, pentru dreptul la ocrotirea sănătății, garantat de articolul 36 din Constituție.