Curtea Supremă de Justiție a publicat o opinie consultativă în care se explică modul de calculare a termenului pentru depunerea recursului împotriva hotărârilor și deciziilor curții de apel în materie de contencios administrativ.

Opinia a fost formulată având în vedere existența în practica judiciară a divergențelor ce vizează aplicarea corectă a prevederilor legale, care reglementează modul de calculare a termenelor de procedură în materie de contencios administrativ, la exercitarea căii de atac, conform art. 244 și 245 Cod administrativ – recursul împotriva hotărârilor și deciziilor curții de apel. 

Curtea a făcut precizările pentru evitarea ambiguităților, dar și pentru uniformizarea aplicării normelor de drept privind termenele de procedură, în corespundere cu art. 195 Cod administrativ, coroborat cu art. 17 Cod de procedură civilă.

Termenele procedurale sunt o modalitate de ordonare a realizării acțiunilor procesuale, de asigurare a celerității înfăptuirii actului de justiție și de fortificare a securității raporturilor juridice.

Aplicarea justă a normelor legale, în ceea ce privește termenele procedurale, presupune calcularea corectă a acestora. Stabilirea exactă a termenului procedural implică efectuarea unui calcul obiectiv al datei calendaristice concrete, al momentului de timp sau al începutului (expirării) evenimentului, fapt care permite efectuarea sau determină abținerea de la realizarea anumitor acțiuni procesuale. Calculul greșit al termenului procedural conduce la încălcarea (nerespectarea) sau omiterea acestuia, fapt care determină decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură și, drept consecință, declararea inadmisibilă a recursului.

Regulile generale ce țin de calculul termenelor în materie de contencios administrativ sunt stipulate la art. 195 Cod administrativ și art. 111 Cod de procedură civilă.

Conform reglementărilor art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel, în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu prevede altfel, iar motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție, în același termen de 30 de zile, de asemenea, de la notificarea deciziei instanței de apel. Cu titlu de excepție, dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

La caz, incertitudinea juridică ce vizează începutul curgerii termenului pentru depunerea cererii de recurs și a motivării acesteia este strâns legată de noțiunea generică de „decizie”, care este una proprie Codului administrativ.

Așadar, pentru a înțelege sensul pe care legiuitorul a dorit să îl dea sintagmei „decizia instanței de apel” din art. 245 Cod administrativ, este necesar să se explice faptul că prin noțiunea de „decizie” se subînțelege:

  1. dispozitivul deciziei instanței de apel;
  2. decizia motivată a instanței de apel;
  3. dispozitivul hotărârii curții de apel, ca instanță de fond;
  4. hotărârea motivată a curții de apel, ca instanță de fond.

Or, din coroborarea art. 191 alin. (2) și (3), art. 226, art. 240 alin. (3) și art. 245 Cod administrativ rezultă inechivoc că, după examinarea cererii de apel sau a acțiunii care ține de competența sa, instanța de apel adoptă decizia/hotărârea în formă de dispozitiv, adică componenta structurală a hotărârii/deciziei instanței de apel căreia i se dă citire la pronunțare și nu reprezintă altceva decât reproducerea integrală și întocmai a soluției adoptate în urma deliberării, calea și termenul de atac. Iar motivarea, în scris, a deciziei/hotărârii adoptate are loc în termenul specificat la art. 226 alin. (2) și (4) și art. 240 alin. (3) Cod administrativ.

Asta, deoarece motivarea recursului se depune doar după notificarea hotărârii/deciziei motivate a instanței de apel, întrucât, numai după acest moment, partea interesată ia cunoștință nu numai de soluția materializată prin dispozitivul hotărârii/deciziei instanței de apel, dar și, în mod efectiv, de considerentele cuprinse în hotărâre/decizie.

Raportat la cele expuse supra, este cert că legiuitorul a prevăzut depunerea recursului separat de motivarea acestuia, respectiv, termenul de declarare și cel de prezentare a motivării recursului curg din momente diferite (dies a quo), și anume:

  • în temeiul art. 245 alin. (1) Cod administrativ, de la notificarea dispozitivului hotărârii/deciziei instanței de apel, sub sancțiunea art. 246 alin. (2) lit. d) Cod administrativ – recursul se declară inadmisibil, în special, când recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1).

Notificarea se dispune de instanța de judecată, prin alegerea unei modalități stabilite de art. 96 alin. (1) și art. 97 alin. (3) Cod administrativ, prin urmare, termenul de depunere a recursului începe să curgă imediat din ziua următoare a aducerii la cunoștință a dispozitivului hotărârii curții de apel, ca instanță de fond, sau deciziei instanței de apel.

Respectiv, notificarea dispozitivului hotărârii/deciziei instanței de apel participanților la proces are drept scop comunicarea adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor textului cuprins în actul de procedură. Iar întru confirmarea aducerii la cunoștință a actului de procedură participanților la proces, este necesar a fi anexată dovada recepționării acestuia la materialele cauzei. Totodată, se accentuează că comunicarea actelor de procedură, prin mijloace electronice, are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării şi acceptată de participantul la procedură (a se vedea Stichting Landgoed Steenbergen și alții vs Olanda, nr. 19732/17, § 52-53, 16 februarie 2021). (Ex.: În data de 1.01.2021 a fost pronunțat dispozitivul hotărârii/deciziei instanței de apel, care a fost adus la cunoștință, la aceeași dată, participanților la proces prin act de recunoaștere a recepționării (recipisă), conform art. 99 alin. (2) Cod administrativ – autoritatea publică poate încredința efectuarea notificării propriilor colaboratori sau colaboratorilor altor autorități publice, respectiv, termenul de declarare a recursului va curge din următoarea zi – 2.01.2021);

  • iar în temeiul art. 245 alin. (2) Cod administrativ, de la notificarea hotărârii/deciziei motivate a instanței de apel, sub sancțiunea art. 246 alin. (2) lit. e) Cod administrativ – recursul se declară inadmisibil, în special, când motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă, după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2).

Considerentele invocate supra sunt susținute și de faptul că depunerea recursului, după notificarea hotărârii/deciziei motivate a instanței de apel, peste termenul de 30 de zile, reglementat la art. 245 alin. (1) Cod administrativ, ar contura o putere discreționară a părții interesate să aleagă momentul curgerii termenului de atac, ceea ce este contrar principiului securității raporturilor juridice.

În concluzie, Curtea punctează că raționamentele abordate supra își regăsesc susținere și prin constatările din hotărârea nr. 6 din 19 martie 2016, § 61, prin care Curtea Constituțională a decelat că dreptul de a formula o contestație (cerere de recurs) nu poate fi exercitat, în mod efectiv, decât la data la care persoanei i se aduce la cunoștință actul contestat. În caz contrar, el riscă să devină unul teoretic și iluzoriu. Astfel, de vreme ce statul garantează un drept, el trebuie să creeze premisele realizării acestuia.

Cât privește modalitatea de depunere a recursului și a motivării acestuia se menționează că a fost descrisă în comunicatul CSJ cu privire la unele aspecte ce vizează depunerea cererilor de recurs.