Comisia de la Veneția a publicat, la solicitarea președintelui Curții Constituționale, opinia scurtă cu privire la modificările operate la Legea procuraturii în acest an.

Curtea Constituțională a solicitat Comisiei să se expună cu privire la următoarele aspecte ale modificărilor operate la Legea procuraturii:

  • afectarea competenței și rolului Consiliului Superior al Procurorilor (CSP) în selectarea Procurorului General;
  • oportunitatea modificării componenței CSP și includerea ministrului Justiției în acesta;
  • modificarea modalității de alegerea a Procurorului General în timpul unui concurs de alegere în desfășurare (prin sistarea concursului în derulare).

Cu privire la afectarea rolului CSP în selectarea Procurorului General, în opinia publicată se menționează că nu există un standard internațional care impune țărilor să aibă o astfel de instituție și că nu este important dacă CSP răspunde de întregul proces de selectare a Procurorului sau dacă sunt implicate și alte instituții în proces. Potrivit Comisiei, simpla implicare a unui organism expert, cum ar fi Comisia creată de Ministerul Justiției, nu reprezintă neapărat un element de politizare a procesului de selectare.

Comisia menționează că, Constituția Republicii Moldova nu reglementează în detaliu organizarea și funcționarea CSP. Aceasta înseamnă că Legea cu privire la procuratură poate, în principiu, să lase spațiu pentru alte organe, grupuri, comisii etc. să contribuie la activitatea CSP. Totodată, un organism special implicat în procesul de selecție a candidaților la funcția de procuror poate fi constituțional dacă nu afectează puterea decizională a CSP.

Comisia s-a expus și cu privire la modificarea componenței CSP prin completarea cu trei membri noi (președintele UAM, ombudsmanul și un membru al societății civile). Potrivit instituției, această completare nu amenință independența procurorilor, deoarece procurorii rămân să reprezinte majoritatea în CSP. Potrivit standardelor internaționale, în cazul în care există un astfel de Consiliu, nu există nicio cerință ca acesta să includă în mod necesar o majoritate a procurorilor. Există un echilibru delicat care trebuie atins între nevoia de a include un număr semnificativ de procurori și, pe de altă parte, necesitatea de a se asigura că organismul nu devine un instrument al autoguvernării corporative.

În ceea ce privește faptul că ministrul Justiției să fie membru al CSP, nici aici nu există standarde care să reglementeze această situație. Comisia notează că participarea ministrului nu pune neapărat CSP sub controlul Guvernului.

Cu privire la suspendarea concursului inițiat de CSP prin ingerință legislativă care introduce noi reguli de selecție a candidaților, Comisia notează că nu există standarde nici privind această practică, dar că legiuitorul nu trebuie să-și depășească puterea de legiferare pentru a împiedica CSP să-și exercite mandatul constituțional.

Astfel, dacă a fost adoptat un amendament legislativ pentru a împiedica CSP să nominalizeze un anumit candidat sau pentru a se asigura că anumite persoane pot participa sau nu în noul concurs, acest lucru ar putea afecta impactul constituțional și  ”împărțirea muncii” între legiuitor (al cărei sarcină principală este adoptarea regulilor generale) și CSP (a cărui sarcină principală, în acest context, este de a selecta candidații adecvați pentru funcțiile de procuror).

Comisia de la Veneția recunoaște, în același timp, că un legiuitor poate avea motive bine întemeiate pentru a interveni într-o procedură de selecție pendinte, dacă acesta este ineficientă sau nedreaptă. Prin redefinirea criteriilor de eligibilitate și reproiectarea unor noi reguli procedurale în legislație, anumiți candidați pot fi excluși din concurs sau poate fi deschide calea către noi candidați, care altfel nu erau eligibili sau care își cresc/reduc șansele de succes. Potrivit Comisiei, întrebarea dacă o astfel de intervenție legislativă într-o procedură pendinte este admisă din punct de vedere constituțional nu are un răspuns simplu și categoric.

Prin urmare, în opinia Comisie de la Veneția, Curtea Constituțională a Republicii Moldova va trebui să decidă dacă a fost intervenția legislativă justificată de considerente serioase de interes public sau au fost urmărite alte motive.