Morbier este o brânză fabricată în masivul Jura (Franța) care beneficiază de o denumire de origine protejată (DOP) începând cu 22 decembrie 2000. Aceasta se caracterizează prin prezența unei dungi negre care împarte brânza în două pe orizontală. Această dungă neagră, care provine inițial dintr-un strat de cărbune și, în prezent, compusă din cărbune vegetal, este menționată în mod explicit în descrierea produsului conținută în caietul de sarcini legat de DOP.

Société Fromagère du Livradois SAS, care produce brânză Morbier din 1979, nu se situează în zona geografică căreia îi este rezervată denumirea ”Morbier”. După expirarea unei perioade tranzitorii, aceasta utilizează, prin urmare, denumirea ”Montboissié du Haut Livradois” pentru brânza sa.

În 2013, Syndicat interprofessionnel de défense du fromage Morbier a chemat în judecată Société Fromagère du Livradois în fața tribunal de grande instance de Paris (Tribunalul de Mare Instanță din Paris, Franța). Potrivit sindicatului, Société Fromagère du Livradois aduce atingere DOP și săvârșește acte de concurență neloială și parazitară prin fabricarea și comercializarea unei brânze care reproduce aspectul vizual al produsului acoperit de DOP ”Morbier”, în special dunga neagră. Acțiunea sa a fost respinsă.

Prin hotărârea pronunțată în 2017, cour d’appel de Paris (Curtea de Apel din Paris) a confirmat această respingere. Potrivit acestei instanțe, DOP nu urmărește să protejeze aspectul unui produs sau caracteristicile acestuia, ci denumirea sa, astfel încât aceasta nu interzice fabricarea unui produs potrivit acelorași tehnici. În aceste condiții, sindicatul a formulat recurs împotriva acestei hotărâri la instanța de trimitere.

În aceste împrejurări, Cour de cassation (Curtea de Casație, Franța) solicită Curții să se pronunțe cu privire la interpretarea normelor care vizează protecția denumirilor înregistrate. Mai precis, se ridică problema dacă reproducerea caracteristicilor fizice ale unui produs acoperit de o DOP, fără utilizarea denumirii înregistrate, poate constitui o practică care ar putea induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului. Astfel, Curtea este chemată pentru prima dată să interpreteze aceste articole. Aprecierea Curții Curtea statuează, în primul rând, că articolele 13 alineatul (1) din Regulamentele nr. 510/2006 și nr. 1151/2012 nu interzic numai utilizarea de către un terț a denumirii înregistrate. În al doilea rând, Curtea arată că articolele 13 alineatul (1) litera (d) din fiecare dintre aceste două regulamente interzice reproducerea formei sau a aspectului ce caracterizează un produs acoperit de o denumire înregistrată atunci când această reproducere poate determina consumatorul să creadă că produsul în cauză este acoperit de denumirea înregistrată menționată. În această privință, este necesar să se aprecieze dacă respectiva reproducere poate induce în eroare consumatorul european, normal informat și suficient de atent și de avizat, ținând seama de toți factorii pertinenți în speță, inclusiv de modalitățile de prezentare către public și de comercializare a produselor în discuție, precum și de contextul factual.

Pentru a ajunge la aceste concluzii, Curtea amintește mai întâi că articolele 13 alineatul (1) din Regulamentele nr. 510/2006 și nr. 1151/2012 conțin o enumerare graduală a acțiunilor interzise și nu se limitează la interzicerea utilizării denumirii înregistrate înseși. Astfel, deși nu precizează în mod specific acțiunile interzise, articolele 13 alineatul (1) litera (d) din aceste regulamente vizează în mare măsură toate acțiunile, altele decât cele interzise de articolele 13 alineatul (1) literele (a)- (c), care pot avea ca rezultat inducerea în eroare a consumatorului cu privire la adevărata origine a produsului în cauză.

În ceea ce privește, în continuare, aspectul dacă reproducerea formei sau a aspectului unui produs acoperit de o denumire înregistrată poate constitui o astfel de practică care ar putea induce în eroare consumatorul, Curtea observă că, desigur, protecția prevăzută de Regulamentele nr.510/2006 și nr. 1151/2012 are ca obiect denumirea înregistrată, iar nu produsul acoperit de aceasta. Prin urmare, aceasta nu are ca obiect să interzică utilizarea tehnicilor de fabricație sau reproducerea uneia sau a mai multor caracteristici indicate în caietul de sarcini al unui produs acoperit de o astfel de denumire, pentru motivul că acestea figurează în caietul de sarcini menționat.

Cu toate acestea, DOP sunt protejate în măsura în care desemnează un produs care prezintă anumite calități sau caracteristici. Astfel, DOP și produsul acoperit de aceasta sunt strâns legate.

Prin urmare, nu se poate exclude posibilitatea ca reproducerea formei sau a aspectului unui produs acoperit de o denumire înregistrată să intre în domeniul de aplicare al articolelor 13 alineatul (1) litera (d), fără ca denumirea respectivă să figureze nici pe produsul în cauză, nici pe ambalajul acestuia. Aceasta va fi situația dacă reproducerea menționată ar putea induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului în cauză.

Pentru a stabili dacă aceasta este situația, trebuie să se aprecieze, în special, dacă un element al aspectului produsului acoperit de denumirea înregistrată constituie o caracteristică de referință și deosebit de distinctivă pentru ca reproducerea sa să poată, coroborată cu toți factorii pertinenți în speță, să determine consumatorul să creadă că produsul care conține această reproducere este acoperit de denumirea înregistrată menționată.