Curtea Constituțională urmează să examineze o sesizare cu privire la verificarea sintagmei ”încălcare gravă” de la art. 140 alin. (1) lit. p), art. 141 alin. (3) și cuvântul ”gravitate” de la art. 142 alin. (2) lit. a) din Legea privind activitatea băncilor, în sensul corespunderii prevederilor art. 1 alin. (3), art. 15, art. 23 alin. (2) și art. 54 alin. (4) din Constituția Republicii Moldova. Solicitarea privind excepția de neconstituționalitate a fost depusă de avocații Vlad Roșca și Marin Baltă, Casa de avocatură ”Efrim, Roșca și Asociații”, într-un dosar care se află în procedura Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Mai exact, în procedura Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, se află acțiunea în contencios administrativ înaintată de către C.G. împotriva Băncii Naționale a Moldovei, privind anularea pct. 2 din dispozitivul Hotărârii Comitetului executiv al BNM  nr. 254 din 4 octombrie 2019 cu privire la sancționarea cu avertisment și interdicția aplicată reclamantului de a exercita funcții în organele de conducere și funcții-cheie într-o bancă pe o perioadă de doi ani. 

În perioada 5 noiembrie-14 decembrie 2018, BNM a efectuat un control pe teren asupra activității BC Victoriabank SA pentru perioada 31 octombrie 2016 – 31 octombrie 2018 în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului. Rezultatele controlului au fost consemnate într-un raport. Ulterior, în data de 4 octombrie 2019, Comitetul executiv al BNM a adoptat o hotărâre prin care, pentru încălcările depistate, au fost sancționați atât banca, cât și C.G. – fost membru al Comitetului de Direcție, precum și o persoană ce a exercitat atribuțiile președintelui Comitetului de Direcție în perioada 15 octombrie 2016 – 3 martie 2018. 

Drept consecință a încălcărilor depistate, BNM a considera că reclamantul se face vinovat de respectivele încălcări și l-a sancționat cu avertisment și, prin măsură sacționatoare, i-a interzis pe o perioada de doi ani să exercite funcții în organele de conducere și funcții-cheie într-o bancă.

Prin urmare, cu referire la sintagma ”încălcare gravă” de la art. 140 alin. (1) lit. p) din Legea privind activitatea băncilor, avocații care au depus sesizarea precizează că, având în vedere circumstanțele cauzei, sintagma ”încălcare gravă” este neclară și imprevizibilă, respectiv contravine art. 1 alin. (3), art. 15, art. 23 alin. (2) din Constituție. Și asta pentru că la adoptarea unui act normativ sau a unei norme legale urmează a fi respectat cu strictețe principiul securității raporturilor juridice ce a determinat și asigurat corespunderea celor trei criterii de calitate a normei juridice: accesibilitate, previzibilitate și claritate. Norma în privința căreia se solicită verificarea constituționalității nu corespunde criteriilor de previzibilitate și claritate. Astfel, includerea în norma legală a sintagmei ”încălcare gravă”, fără stabilirea expresă a acțiunilor sau inacțiunilor care constituie încălcări grade, conferă normei un caracter discreționar și permite aplicarea ei în mod arbitrar și abuziv. 

Mai mult, avocații atenționează că niciun act normativ nu conțin o definite sau o explicație a sintagmei ”încălcare gravă”. Singura mențiune în legislația cu privire la domeniul bancar a sintagmei respective este la art. 140 alin. (1) din Legea cu privire la activitatea băncilor, normă în privința căreia și se solicită verificarea constituționalității. 

Avocații mai precizează în sesizare că, având în vedere lacunele de reglementare a instituției ”încălcare gravă”, se înțelege cert că norma care o reglementează nu răspunde criteriilor de calitate impuse normelor juridice și anume prezivibilitate și claritate.

”O normă care nu răspunde acestor criterii este de natură să genereze încălcarea drepturilor și libertăților persoanei, fapt prin care contravine mai multor prevederi constituționale concomitent, și anume: art. 1 alin. (3), art. 15 și 23 din Constituție. Astfel, prevederea art. 140 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 202/2017, utilizată în contextul lipsei unor explicații normative ale expresiei ”încălcare gravă”, nu doar contravine tehnic unor prevederi constituționale, dar afectează grav valorile protejate prin aceste norme – drepturile și libertățile fundamentale ale omului”, se spune în sesizare.

În sesizare se mai precizează că, Constituția interpretează drepturile și libertățile omului ca valori supreme ale societății și face acest lucru chiar de la primul său articol (art. 1 alin. 3) în care se spune că Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate. La fel, Constituția a impus implementarea unor mecanisme care să asigure transpunerea în realitatea a valorilor pe care le promovează. Eficiența acestor mecanisme poate fi apreciată nu numai din punct de vedere al Legii Supreme, ci și din perspectiva legilor. Din aceste considerente, de felul cum sunt abordate problemele în situații concrete depinde eficiența mecanismelor. Fiecare drept, fiecare libertate consfințită constituțional obligă statul să adopte legi care ar prevedea mecanismele ce ar permite transpunerea în viață a reglementărilor constituționale. În lipsa unor mecanisme efective, aceste drepturi și libertăți rămân să fie doar declarative.

Referitor la cuvântul ”gravitate” de la art 142 alin. (2) lit. a) din Legea privind activitatea băncilor, avocații susțin că, conceptul de ”gravitate” a încălcărilor reprezintă aspect care trebuie să se ia în considerare de către BNM la stabilirea tipului sancțiunii sau a măsurii sancționatoare și a cuantumului amenzii. Avocații precizează că așa cum au remarcat faptul că legea nu definește conceptul de ”încălcare gravă”, aceasta nu oferă nicio clasificare a încălcărilor legislației bancare în funcție de gravitatea lor, cum se altfel o face, de exemplu, legea penala: infracțiuni ușoare, mai puțin grave, grave etc. De asemenea, nu sunt reglementate nici careva criterii care să permită a identifica și califica încălcările în funcție de ”gravitate”. Astfel, subiectul reglementărilor bancare nu poate să prevadă consecințele acțiunilor sale în cazul în care optează pentru unele sau pentru altele.

Prin urmare, avocații susțin că în norma de la art. 142 alin. (2) lit. a) din Legea 202/2017, termenul ”gravitatea” de asemenea nu corespunde condițiilor clarității și previzibilității, încălcând normele constituționale de la art. 23 alin. (2) și, prin consecință, și a reglementărilor constituționale ale art. 15 și art. 1 alin. (3) din Constituție.

Referitor la art. 141 alin. (3) din Legea privind activitatea băncilor, avocații susțin că ”(3) Măsurile sancționatoare prevăzute la alin. (2) pot fi aplicate concomitent cu dispunerea de sancțiuni sau independent de acestea”, fără a explica însă când această aplicare cumulativă a acestor două instituții juridice -  sancțiunea și măsura sancționatoare – rămâne la liber arbitru al BNM să decidă, de la caz la caz, asupra modului de aplicare a lor, în funcție de propriile aprecieri subiective, de propriile interese și de limita capacităților de cunoaștere și înțelegere a normelor legale și constituționale ale unor funcționari de-ai săi. 

”Lipsa de previzibilitate în privința cazurilor și condițiilor de aplicare cumulativă a sancțiunilor și măsurilor sancționatoare statuate de Legea 202/2017 îi imprimă normei de la art. 141 alin. (3) din Lege un caracter neconstituțional, contravenind în primul rând art. 23 din Constituție, iar prin consecință și art. 1 alin. (3) și art. 15 din Legea Supremă”, se mai spune în sesizare.

În sesizare, avocații au făcut trimitere și la jurisprudența Curții Constituționale care a definitivat o practică bine conturată, conform căreia o normă legală urmează să corespundă criteriilor de calitate: accesibilitate, previzibilitate și claritate. 

”În nenumărate rânduri Curtea a menționat că norma de drept trebuie să fie formulată cu suficientă precizie, astfel încât să permită persoanei să decidă asupra conduitei sale și să prevadă, în mod rezonabil, în funcție de circumstanțele cauzei, consecințele acestei conduite. La caz, lipsește această precizie a normei de drept or, o persoană din cele prevăzute la art. 43 din Legea privind activitatea băncilor, inclusiv un membru al organului de conducere a unei bănci, nu poate cunoaște cu certitudine care fapte contrare legii, ale acestuia sau ale băncii, pot fi calificate de către Banca Națională a Moldovei ca fiind încălcări grave”, se mai spune în sesizare.

Întreaga sesizare poate fi citită aici.