Curtea Constituțională a decis astăzi că amenda minimă, pentru persoanele fizice, în cazul în care nu vor respecta măsurile de profilaxie, prevenire şi/sau combatere a bolilor epidemice, dacă acest fapt a pus în pericol sănătatea publică, va fi de 50 de lei, comparativ cu 22.500 de lei. Decizia a fost luată după ce Curtea a examinat câteva sezizări de verificare a constituționalității art. 76¹ alin. (1) din Codul contravențional. Curtea a decis să declare drept neconstituțional textul ”de la 450” din articolul 76¹ alin. (1) din Codul contravențional, ceea ce reprezenta amenda minimă pentru o asemenea contravenție - 450 unități convenționale (22.500 lei).

Curtea a stabilit că, până la modificarea textului de lege declarat neconstituțional, limita minimă a amenzii stabilite persoanei fizice pentru comiterea contravenției prevăzute de articolul 76¹ alin. (1) din Codul contravențional va fi egală cu limita minimă a amenzii prevăzute de articolul 34 alin. (2) din Codul contravențional, adică de o unitate convențională.

Analiza Curții

Curtea a analizat sesizările prin prisma articolelor 20, 22 și 46, coroborate cu articolele 1 alin. (3), 23 alin. (2) și 54 alin. (2) din Constituție.

Pentru a vedea dacă prevederile contestate respectă standardele Constituției, Curtea le-a examinat sub două aspecte:

• respectarea exigențelor calității legii;
• respectarea principiului individualizării sancțiunii din articolul 76¹ alin. (1) din Codul contravențional.

Cu privire la respectarea exigențelor calității legii

În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că articolul 23 alin. (2) din Constituție implică adoptarea de către legislator a unor legi accesibile, previzibile și care oferă garanții împotriva abuzurilor.

Cu privire la respectarea cerinței accesibilității legii, Curtea a observat că normele contestate corespund acestui criteriu, deoarece Codul contravențional este publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Cu privire la condiția previzibilității, Curtea a reținut că articolul 76¹ alin. (1) din Codul contravențional reprezintă o normă de trimitere. Ea nu poate fi privită în mod izolat, ci în coroborare cu celelalte acte normative aplicabile.

În acest sens, Curtea a observat că există mai multe acte care stabilesc măsurile de profilaxie, prevenire şi/sau combatere a bolilor epidemice. De altfel, aceste măsuri pot fi instituite în cazul mai multor boli epidemice, inclusiv în cazul pandemiei de coronavirus (COVID-19).

Așadar, Curtea a subliniat că măsurile la care se referă dispozițiile articolului 76¹ alin. (1) din Codul contravențional sunt stabilite în funcție de natura și evoluția bolii epidemice, de regulile de profilaxie și de metodele de tratament al fiecărei boli epidemice.

De asemenea, Curtea a considerat că măsurile de profilaxie, prevenire şi/sau combatere a bolilor epidemice, adoptate de către autoritățile competente sub formă de dispoziții, hotărâri și alte acte de acest tip, corespund necesității de garantare a posibilității de stabilire și de modificare a regimului impus de apariția și evoluția bolilor epidemice.

Totuși, Curtea a evidențiat că, potrivit articolului 76¹ alin. (1) din Codul contravențional, pentru ca persoana să poată fi trasă la răspundere contravențională, fapta respectivă trebuie să creeze un pericol pentru sănătatea publică prin nerespectarea măsurilor de profilaxie, prevenire şi/sau combatere a bolilor epidemice. În acest sens, Curtea a notat că agenții constatatori trebuie să demonstreze, iar instanțele de judecată să verifice în fiecare caz particular prin care acțiuni/omisiuni persoana a pus în pericol sănătatea publică.

Sub acest aspect, Curtea a observat că articolul 76¹ alin. (1) din Codul contravențional prevede punerea în pericol a sănătății publice ca o condiție sine qua non de comitere a faptei contravenționale. Lipsa stabilirii unui pericol pentru sănătatea publică are ca rezultat neîntrunirea laturii obiective ca element constitutiv al contravenției.

Așadar, Curtea a subliniat că prevederile articolului 76¹ alin. (1) din Codul contravențional ”nerespectarea măsurilor de profilaxie, prevenire și/sau combatere a bolilor epidemice, dacă aceasta a pus un pericol sănătatea publică” sunt accesibile și previzibile, din perspectiva principiului legalității penale substanțiale (nullum crimen, nulla poena sine lege), garantat de articolul 22 din Constituție, în coroborare cu articolele 1 alin. (3) şi 23 alin. (2) din Constituție. Curtea a reiterat că problema calității normelor la care se face trimitere în articolul 76¹ alin. (1) din Codul contravențional poate fi analizată, prin prisma principiului legalității, de către instanțele de judecată.

Cu privire la respectarea principiului individualizării sancțiunii din articolul 76¹ alin. (1) din Codul contravențional 

Curtea a reținut că legislatorul nu poate reglementa o sancțiune astfel încât să lipsească instanța de judecată de posibilitatea de a o individualiza în mod efectiv și rezonabil. Curtea a menționat că limitarea rolului instanței de judecată lipsește de substanță garanțiile dreptului la un proces echitabil, garantat de articolele 20 din Constituție şi 6 din Convenția Europeană.

Sub acest aspect, Curtea a stabilit că nu doar pedeapsa fixă stabilită de către legislator, dar și diferența relativ mică dintre limita minimă și maximă a sancțiunii, în funcție de fapta prejudiciabilă și de multitudinea modalităților factuale de comitere a acesteia, sunt de natură să afecteze dreptul la un proces echitabil, prin restrângerea competenței instanței de judecată de a exercita un control de jurisdicție deplină în privința individualizării și oportunității sancțiunii. 

Așadar, Curtea a constatat că, în cazul persoanei fizice, diferența amenzii dintre limita minimă de 450 unități convenționale și limita maximă de 500 unități convenționale nu îi acordă instanței de judecată posibilitatea de a aprecia proporționalitatea sancțiunii aplicate prin raportare la fapta contravențională și la circumstanțele cazului, astfel încât să existe un echilibru corect între scopul legii contravenționale şi mijloace, iar mijloacele utilizate să nu restrângă drepturile persoanei mai mult decât este necesar pentru a atinge aceste scopuri. 

De altfel, Curtea a subliniat că în cazul persoanei juridice amenda poate fi stabilită de la 1000 unități convenționale până la 1500 de unități convenționale. Așadar, Curtea a observat că marja dintre limita minimă și cea maximă este de 500 unități convenționale, fapt care îi permite instanței de judecată să individualizeze amenda în funcție de fapta contravențională comisă. De asemenea, Curtea a reținut că modalitățile factuale de comitere a faptei prejudiciabile de către persoana juridică nu pot fi atât de variate ca în cazul persoanei fizice. 

Prin urmare, Curtea a hotărât că textul ”de la 450” din articolul 76¹ alin. (1) din Codul contravențional este neconstituțional. 

Curtea a stabilit că, în vederea executării hotărârii, până la modificarea cadrului legal, pentru fapta de nerespectare a măsurilor de profilaxie, prevenire şi/sau combatere a bolilor epidemice, dacă aceasta a pus în pericol sănătatea publică, persoanei fizice i se va aplica o amendă de la limita minimă, stabilită de articolul 34 alin. (2) din Codul contravențional, până la limita maximă de 500 de unități convenționale, prevăzută de articolul 76¹ alin. (1) din Codul contravențional. Agenții constatatori și instanțele de judecată vor stabili amenda în funcție de circumstanțele concrete ale cazului. 

Totuși, Curtea a evidențiat că agenții constatatori și instanțele de judecată trebuie să ia în considerare, atunci când vor examina o cauza concretă, inclusiv faptul că marja de discreție acordată nu poate fi folosită într-un mod abuziv şi contrar scopului preventiv al acestei sancțiuni. 

Cu privire la textul ”la 500 de unități convenționale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 1000 la 1500 de unități convenționale aplicată persoanei juridice” din același articol, Curtea a constatat că acesta nu prezintă carențe de neconstituționalitate, din perspectiva analizată.