Asociația Judecătorilor din Moldova (AJM) și-a dezacordul cu modul în care a fost revocat anticipat mandatului președintelui Curții de Apel Chișinău și a catalogat această acțiune ca un act de imixtiune în independența justiției și securitatea mandatului, fapt ce rezultă atât din cadrul legal intern - inclusiv jurisprudența Curții Constituționale a Republicii Moldova, cât și a standardelor internaționale. Opinia a fost exprimată într-un comunicat de presă, publicat de către Asociație. Potrivit AJM, în acest fel se creează un precedent foarte periculos, care generează riscul aplicării prin analogie a astfel de decizii și în alte situații, ceea ce poate conduce la subminarea și anihilarea independenței puterii judecătorești și subordonarea acesteia.

Redăm mai jos conținutul comunicatului: 

”Luând act de Decretul Președintelui Republicii Moldova și examinând situația creată, Asociația Judecătorilor din Republica Moldova, detașându-se de la persoana vizată, dar considerând absolut necesar de a puncta în principiu mai multe circumstanțe, Asociația Judecătorilor din Republica Moldova, emite următorul comunicat:

Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova din 28 mai 2021 privind revocarea Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1747-VIII din 2 septembrie 2020 a fost încetat anticipat mandatul de președinte al Curții de Apel Chișinău.
 
Revocarea a fost dispusă pe motiv că ar fi devenit cunoscute „circumstanțe noi legate de modul de desfășurare a concursului” de selectare și promovare în funcția administrativă. Totodată remarcăm faptul că din motivarea Decretului Președintelui Republicii Moldova din 28 mai 2021 rezultă că măsura revocării nu are legătură cu modul de exercitare a mandatului de președinte sub aspectul capacităților manageriale sau a admiterii unor acțiuni culpabile.
 
Prin urmare, constatăm caracterul ilegal și abuziv al încetării anticipate a mandatului de președinte de instanță, fapt ce rezultă cu claritate atât din cadrul normativ intern, cât și din actele internaționale de referință. 
 
Rolul președintelui de instanță a făcut obiectul preocupărilor la nivel internațional prin instituirea unor garanții minime în scopul asigurării stabilității și securității mandatului. Președintele instanței reprezintă instanța și pe ceilalți judecători, asigură funcționarea eficientă a instanței, îmbunătățind, astfel, serviciul adus societății, exercitând de asemenea și atribuții jurisdicționale. 
 
În exercitarea mandatului, președintele instanței este independent și inamovibil. Încetarea anticipată a mandatului este posibilă doar în cazul unei grave încălcări a atribuțiilor funcționale sau atunci când magistratul nu mai poate exercita mandatul. Orice ingerințe admise asupra mandatului de președinte al instanței ce depășesc aceste repere, reprezintă prin definiție o limitare ilegală și abuzivă a independenței magistratului. Actele internaționale relevante prescriu ca o garanție fundamentală a securității mandatului administrativ al președintelui de instanță că atunci când judecătorii sunt numiți la șefia unei instanțe pentru un anumit mandat, aceștia trebuie să îndeplinească un mandat complet. Însăși instituirea termenului constituțional de 4 ani a mandatului de președinte de instanță reprezintă o garanție împotriva tentativelor abuzive ale puterilor legislativă și executivă, precum și a exponenților politicului de a înceta anticipat acest mandat, cu excepțiile prevăzute expres de lege.
 
În exercitarea atribuțiilor sale, președintele instanței va proteja independența și imparțialitatea instanței respective și a fiecărui judecător în parte. Pentru a putea realiza eficient dezideratele nominalizate, președintele instanței se bucură de aceleași garanții ale stabilității și securității mandatului administrativ instituite la nivel constituțional pentru mandatul de judecător. Prin urmare, revocarea din funcția de președinte de instanță judecătorească pe perioada exercitării mandatului reprezintă o măsură extraordinară care poate fi dispusă ca urmare a aplicării cel puțin a acelorași garanții și proceduri care s-ar aplica atunci când se analizează eliberarea din funcție a unui judecător obișnuit.
 
Mai mult, revocarea unilaterală președintelui de instanță de către Președintele Republicii Moldova cu neglijarea Consiliului Superior al Magistraturii reprezintă încă o mostră de eludare a principiilor fundamentale ale statului de drept privind separarea puterilor în stat și cel al independenței justiției. Încetarea mandatului de judecător, iar pe cale de consecință și a președintelui de instanță, presupune o procedură mai complicată decât numirea sau cel puțin o procedură echivalentă. Aceasta reprezintă o premisă fundamentală a independenței titularului mandatului în raport cu autoritățile care l-au numit în funcție.
 
Menționăm că, în Hotărârea nr.9 din 27.05.2003 cu privire la controlul constituționalității unor prevederi din legile cu privire la statutul judecătorilor şi cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea Constituțională a subliniat că Președintele țării nu va proceda la numirea sau la eliberarea din funcție a judecătorului fără a i se fi prezentat propunerea respectivă a Consiliului Superior al Magistraturii. Totodată, prin Hotărârea nr.11 din 27.04.2010, Curtea Constituțională a stabilit că ”Procedurile privind numirea, promovarea, transferarea, demisia sau eliberarea din funcția de judecător, președinte şi vicepreședinte al instanței de judecată, într-o societate democratică, bazată pe principiul separării puterilor, trebuie să garanteze, pe de o parte, independența justiției, iar pe de altă parte, să excludă abuzurile puterii judecătorești de prerogativele sale. Anume pentru aceste considerente procedurile în cauză sunt organizate şi realizate conform Constituției Republicii Moldova, într-o manieră ce angajează obligatoriu Consiliul Superior al Magistraturii, ca organ ce exercită autoadministrarea judecătorească, şi o autoritate reprezentând altă putere - Președintele Republicii Moldova sau, după caz, Parlamentul.” 
 
Prin urmare, ne exprimăm dezacordul cu modul în care a fost revocat anticipat mandatului președintelui Curții de Apel Chișinău, catalogând această acțiune ca un act de imixtiune în independența justiției și securitatea mandatului, fapt ce rezultă atât din cadrul legal intern - inclusiv jurisprudența Curții Constituționale a Republicii Moldova, cât și a standardelor internaționale. În acest fel se creează un precedent foarte periculos, care generează riscul aplicării prin analogie a astfel de decizii și în alte situații, ceea ce poate conduce la subminarea și anihilarea independenței puterii judecătorești și subordonarea acesteia.