Un avocat a sesizat Curtea Constituțională în privința controlului constituționalității omisiunii legislative de reglementare a recursului ordinar împotriva încheierii judecătorului de instrucție de respingere a plângerii înaintate contra ordonanței procurorului privind refuzul în deschiderea procedurii de revizuire a procesului penal.

Potrivit autorului, această cale de atac este restricționată la art. 313 alin. 6 prin sintagma ”Încheierea judecătorului de instrucţie este irevocabilă”, enumerându-se exaustiv excepțiile susceptibile de recurs ordinar. Avocatul consideră că acest fapt contravine art. 4, 54 și 119 din Constituție, precum și Convenției Europene.

Astfel, apărătorul notează în sesizare că în contextul în care persoana ce a depus plângerea la judecătorul de instrucție asupra ordonanței privind refuzul în deschiderea procedurii de revizuire nu mai are o altă cale de atac ulterioară a unor asemenea acte ale procurorului și ale judecătorului de instrucție. Și asta deoarece o asemenea încheiere a judecătorului de instrucție împiedică posibilitatea trecerii ulterioare la examinarea fondului cauzei. În acest caz, devine imposibilă supunerea unui control de legalitate atât a ordonanței procurorului privind refuzul în deschiderea procedurii de revizuire, cât și a încheierii judecătorului de instrucție prin care plângerea împotriva unei asemenea ordonanțe a fost respinsă.

Potrivit sesizării, prin sintagma respectivă este afectat dreptul de acces la o justiție efectivă, dreptul la un remediu efectiv și dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, prevăzute de Convenția Europeană. În special, petiționarului i-ar fi îngrădite drepturile de a ataca încheierea judectorului de instrucție pentru a fi verificată legalitatea unei asemenea încheieri de către o instanță ierarhică.

Prin urmare, avocatul solicită Curții Constituționale admiterea sesizării și declararea neconstituționalității sintagmei ”Încheierea judecătorului de instrucţie este irevocabilă” de la art. 313 alin. 6 Cod penal