Deputații au votat în ședința de joi mai multe modificări la Codul de procedură penală, în primă lectură. Asta după ce anterior mai mulți profesioniști din domeniu au menționat că prevederile care vizează arestarea preventivă, intrate în vigoare la mijlocul lunii august, sunt confuze și contravin Constituției.

Potrivit proiectului de lege, din art. 185 alin. (1) ar putea fi exclus textul ”și în cazul infracțiunilor care, au fost săvârșite fără aplicarea constrângerii fizice sau psihice, nu s-au soldat cu cauzarea de prejudicii vieții și sănătății persoanei sau nu au fost săvârșite de un grup criminal organizat sau de o organizație criminală, învinuitul, inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii”. La fel, documentul propune mai multe condiții, care trebuie întrunite cumulativ, pentru ca să nu fie aplicat arestul.

Proiectul a intrat în procedură legislativă fără a fi consultat cu profesioniștii din domeniu. Potrivit avocaților, nici de această dată modificările propuse nu sunt cele mai reușite.

dumitru buligaDumitru Buliga, avocat, CA ”Dumitru Buliga”: Pornind de la faptul că arestul preventiv are un caracter preventiv, dar nu punitiv, ab initio nu se poate defini prin trăsăturile specifice condamnării care poate avea loc doar în condițiile în care este demonstrată vinovăția și celelalte elemente constitutive ale infracțiunii.

Or, la aplicarea arestului preventiv instanța se rezumă în a evalua doar dacă este demonstrat caracterul rezonabil al bănuielii și a riscurilor ce justifică aplicarea acestei măsuri preventive excepționale în condițiile legii, iar alte aspecte ce țin de fondul cauzei (cum ar fi stabilirea vinovăției persoanei, stabilirea aplicării sau neaplicării constrângerii fizice sau psihice, stabilirea legăturii de cauzalitate între faptă și urmările prejudiciabile sub forma prejudiciilor vieții sau sănătății etc.) la aplicarea măsurilor preventive nu trebuie să fie determinante, deoarece astfel s-ar submina acele garanții ale unui proces echitabil, iar instanțele s-ar expune cu anticipație asupra problemelor ce țin de fondul cauzei, fapt indamisibil într-o societate democratică.

Aici se relevă că în conformitate cu jurisprudența constantă a CtEDO (cauza Hauschildt vs Danemarca din 1989, Sainte Marie vs Franța din 1992, Padovani vs Italia din 1993, Bulut vs Austria din 1996, Morel vs Franța din 2000, Didier vs Franța din 2002), primul element al imparțialității urmează să fie caracterizat prin abordarea printr-o apreciere concretă, cu analiza atât a gândirii, cât și a conduitei judecătorului vizat, pentru a vedea dacă judecătorul și-a format mai înainte de a pronunța hotărârea o opinie în legătură cu modul de desfășurare și soluționare a cazului, iar obligația fiecărei instanțe naționale este să verifice imparțialitatea în sensul art. 6 din CEDO (cauza Tocono și Profesorii Prometeiști vs RM din 26.06.2007).

Maniera în care legiuitorul încearcă să completeze art. 185 Codul de procedură penală cu alin. (31) în redacția din proiect, în care se enumeră exhaustiv condițiile cumulative în care arestul preventiv nu se aplică, nu cred că instituie garanții de respectare la nivel național a drepturilor fundamentale la libertate și siguranță consfințite în art. 5 din CEDO.

Asemenea modificări ar genera nu doar confuzii, dar și interpretări extensive defavorabile, unde procurorii și judecătorii vor opera cu prevederile alin. (31) din proiect, ca normă ce exceptează de la aplicarea arestului preventiv, iar în alte cazuri ce nu cad sub incidența acestei norme, vor considera că aplicarea arestului preventiv este o regulă pentru toate celelalte cazuri ce nu îndeplinesc condițiile alin. (31) art. 185 Codul de procedură penală din proiect.

Este regretabil faptul că, deși jurisprudența CtEDO enumeră exhaustiv cazurile în care se poate justifica aplicarea arestului preventiv, cazuri în care o asemenea ingerință în dreptul fundamental la libertate și siguranță pot fi compatibile cu art. 5 din CEDO, legiuitorul Republicii Moldova încearcă să inventeze noi reguli, în loc să transpună în viață acele valori din statuările CtEDO.

RoscaVlad Roșca, avocat, ”Efrim, Roșca și Asociații”: În principiu, proiectul de modificare a art. 185 din Codul de procedură penală nu vine cu vreo noutate în domeniul aplicării arestului. Legiuitorul doar expune într-o manieră mai clară prevederile legale. Cu toate acestea, art. 185 din Codul de procedură penală nu se referă la temeiurile aplicarii arestului, care rămân neschimbate. Totodată, impunerea de către legiuitor a condiției cumulative pentru neaplicarea arestului - recunoasterea faptei, este o încălcare a principiului constituțional - prezumția nevinovăției.

Consider că prevederile din proiect legalizează, într-un fel sau altul, tranzacția dintre acuzare și apărare. Acest lucru va genera un șir de procese cu recunoașterea faptei (în scopul neaplicării arestului) și cu eschivări de la organul de urmarire penală, renunțare la recunoaștere în instanță, etc. Nu este clar ce se va întâmpla în situația când sunt întrunite temeiurile aplicării arestului, dar totodată sunt întrunite cumulativ condițiile de neaplicare a arestului.

vadim vieru Vadim Vieru, avocat, Promo-LEX: Prin noile modificări propuse de fapt nu se schimba nimic (în raport cu normele deja contestate la Curtea Constituțională). Este o modificare pur cosmetică, care este contrară art. 5.1 CtEDO, Constituției și care nu va trece testul constituționalității.

Problemă aresturilor nu se rezolvă, din contra, e agravată. Nu în ultimul rând, așa proiecte de lege se discuta cel puțin cu judecătorii și avocații, care au un cuvânt de spus.

Victor-Pantiru-e1480975501908-770x571Victor Pantâru, avocat, BAA ”Panțâru și Partenerii”: Noile modificări la Codul de procedură penală nu reprezintă decât un salt în trecut, ori prevederile sunt contrare Constituției și Convenției Europene, ba chiar contrare prevederilor din însăși Codul de procedură penală. Scopul acestor modificări este de a evita o decizie a Curții Constituționale prin care prevederile vechi urmau a fi declarate contrare Constituției. În final tot la Curtea Constituțională o să ajungem și acestea vor fi declarate neconstituționale.

Ar fi mai bine ca Curtea Constituțională să dea o hotărâre, decât CEDO o condamnare. Cred, totuși, în aceea că procurorii nu vor invoca acest articol, iar judecătorii nu vor face trimitere la acest articol pentru a motiva un arest, altfel iar vor fi buni de plată!

dorin popescuDorin Popescu, avocat, Decan Baroul Chișinău: ”În acest proiect de lege legislatorul instituie interdicție de a aplica măsura preventivă – arestare preventivă/la domiciliu, în cazul în care sunt întrunite cumulativ condițiile respective. Însă, în primul rând legislatorul nu specifică categoria de infracțiune, ceea ce înseamnă că obligatoriu nu se aplică arestarea preventivă în cazul infracțiunilor grave, deosebit de grave și excepțional de grave, important este să fie îndeplinite condițiie înserate în textul legii. Este evident că după examinarea cauzei inculpatul pleacă la pușcărie or, deja a recunoscut vinovăția. 

În general, problema cu recunoașterea vinovăției ține personal de invinuit or, în Codul penal, la fel, este prevăzută condiția recunoașterii vinovăției ca circumstanță atenuantă, art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal sau la liberarea de pedeapsă de ex., art. 54; 55; 57; 59 Cod penal.

La fel, referitor la condiția de a recunoaște vinovăția, legislatorul a uitat să specifice, de exemplu, despre faptul dacă există probe care să confirme vinovăția, sau este vorba despre reținerea persoanei în flagrant delict etc. În acest sens, este important să nu revenim la teoria lui Vâșinschii din perioada sovetică, când era de ajuns recunoașterea vinovăției pentru ca persoana să fie trimisă la pușcărie, fără alte probe. Cred că dacă există celelalte condiții, cu excepția recunoașterii vinovăției, atunci aplicarea măsurii - arestare preventivă/la domiciliu, are loc conform regulelor generale, adică este la discreția instanței și sunt incidente normele prevăzute la art. 185; 186; 188; 308 alin. (1), (6), (7) Codul de procedură penală. 

Totodată, nu este clar ce se întâmplă dacă sunt întrunite toate condițiile prevăzute la art. 185 alin. (3¹) Codul de procedură penală însă, învinuitul/inculpatul încalcă condițiile altor măsuri preventive, de exemplu, a controlului judiciar, sau a obligației de nepărăsire a localității sau a țării etc.? Dacă ar fi să lăsăm așa cum este, totuși optez Nu pentru recunoașterea vinovăției, dar pentru recunoașterea faptelor din ordonanța de învinuire și/sau rechizitoriu (așa cum prevede art. 364¹ Codul de procedură penală), iar instanța va decide calificarea faptelor respective. Totuși, cred că interdicția de a aplica măsura preventivă – arestare preventivă/la domiciliu, trebuie exclusă or, aplicarea arestării preventivă/la domiciliu NU trebuie să depindă de faptul dacă persoana recunoaște vinovăția sau NU. Mai ales în condițiile din Republica Moldova când persoana este plasată în condiții inumane și va recunoaște tot ce i se pune în învinuire, chiar și omorul lui John Fitzgerald Kennedy. În același timp, se încalcă dreptul prevăzut la art. 64 alin. (2) pct. 8) Codul de procedură penală, iar reieșind art. 185; 308 Codul de procedură penală, la fel și Hotarârea Curţii Supreme de Justiție nr. l din 15.04.2013, scopul arestării preventive este înlăturarea anumitor riscuri. Iar dacă aceste riscuri se înlătură prin recunoașterea vinovăției, este clar că instanța nu are dreptul să aplice arestarea preventivă, indiferent de existența normei art. 3¹ Codul de procedură penală în redacția din proiectului legii”.

BizLaw a solicitat părerea mai multor avocați, iar articolul va fi actualizat cu noi opinii.