Mulți s-au întrebat de ce Fundația Soros Moldova se implică în promovarea serviciilor pro bono în Republica Moldova, iar noi am încercat să obținem răspunsuri. Într-un interviu pentru Bizlaw, directorul Departamentului Justiției și Drepturile Omului, Victor Munteanu, a explicat că misiunea Fundației Soros Moldova este promovarea unei societăți deschise, iar activitățile fac parte dintr-un lanț logic care duce la serviciile pro bono. De ce avocații trebuie să ofere servicii gratuite, care este menirea parajuriștilor în comunitate, dar și ce planuri de dezvoltare au fost trasate, aflați din interviu. BizLaw: Dle Munteanu, Fundația Soros Moldova este implicată de ani buni în consolidarea și promovarea serviciilor pro bono în Republica Moldova. Ce va determinat să vă implicați? Victor Munteanu: Cred că mulți și-au pus această întrebare: De ce Fundația Soros Moldova se interesează și promovează serviciile pro bono ale avocaților? Răspunsul nu este unul chiar atât de simplu. Pentru că apărarea juridică efectivă și eficientă este element esențial al accesului la justiție. Or, programul pe care îl coordonez eu, Drepturile omului și Justiție al Fundației Soros Moldova, promovează și contribuie la edificarea unui sistem de justiție echitabil, accesibil și predictibil. Astfel spus, un astfel de sistem de justiție - echitabil, accesibil și predictibil, presupune apărare efectivă. Împreună sunt elemente constitutive ale statului de drept. Statul de drept este un element esențial al unui regim democratic. Or, nu poate exista regim democratic în afara unei societăți deschise. Misiunea noastră este promovarea societății deschise. Deci, este un lanț logic care ne duce la serviciile pro bono. Depinde de unde începem.  BizLaw: Este societatea din Republica Moldova reticentă, în continuare, la asemenea servicii sau între timp s-a autoeducat? Vă întreb asta pentru că la noi încă se mai merge pe principiul că tot ceea ce este gratis nu este neapărat și calitativ.  Victor Munteanu: Eu aș spune invers, nu tot ceea ce este cu bani este calitativ, din păcate. Noi avem în Republica Moldova, ca și în tot spațiul post sovietic, o moștenire socială foarte complicată, pe care trebuie să o depășim, precum că trebuie să existe undeva, cineva, o putere care va rezolva toate problemele cu care ne ciocnim. Acest lucru nu mai este valabil. Servicile pro bono deși sunt și trebuie să fie gratuite, ele pot și trebuie să fie și calitative. Am să explic un pic mai târziu de ce, dar trebuie din capul locului să facem diferența foarte clară dintre asistența juridică garantată de stat și serviciile pro bono.  În cadrul asistenței juridice garantate de stat, unde un avocat are un contract cu acest sistem, pentru reprezentarea în instanță a unui om sărac sau a unei persoane, care reprezintă o categorie socială devaforizată, el va fi remunerat de către stat, în baza acelui contract. În cazul pro bono, în realitate, nimeni nu plătește pentru nimic. Bineînțeles, întrebarea logică care vine este: de ce ar trebui ca un avocat sau o asociație de avocați să se implice în astfel de litigii? Eu am niște răspusuri.  BizLaw: Și care ar fi? Victor Munteanu: Există câteva răspunsuri, de fapt, la această întrebare. Întrebarea este ”De ce?”, dar și ”Cum?” Haideți să începem de la ”De ce?”. Pentru că avocații, din punctul meu de vedere, dar și din punct de vedere al legii care guvernează activitatea lor, au răspundere și o responsabilitate socială-corporativă și individuală. În virtutea profesiei pe care o au, trebuie să contribuie la efectuarea justiției, la informarea juridică și acordarea de asistență. Bineînțeles, ei nu pot face acest lucru gratuit, pentru că reprezentarea în instanța de judecată a oamenilor, pe tot felul de litigii, este sursa lor de venit. Dar, dincolo de răspunderea socială și corporativă, oamenii, care reprezintă aceste categorii sociale vulnerabile, când ajung în instanța de judecată au litigii foarte și foarte complexe. Birourile asociate de avocați, prin preluarea unora dintre aceste cazuri (ei nu sunt obligați să ia tot), contribuie la propria dezvoltare profesională, la îmbunătățirea cunoștințelor și deprinderilor practice, inclusiv noilor veniți în birourile asociate, pe de o parte. Și mai important decât atât, contribuie la crearea unei jurisprudențe adecvate pe dosare foarte complicate. Mă refer, în mod special, la dosare penale. Statistic vorbind, marea majoritate a persoanelor aflate în conflict cu legea penală, provin din medii sociale vulnerabile, iar infracțiunile săvârșite de către ei sau de care sunt bănuiți, ulterior, învinuiți, au la origine același nivel avansat de sărăcie. Un conflict de natură penală ajunge ca dintr-un bulgăre de zăpadă să se transforme într-o avalanșă. În instanța de judecată ajunge deja o avalanșă de probleme de natură juridică. Egoist vorbind, dincolo de necesitățile juridice ale acelui invinuit/inculpat, interesul nostru profesional este să ne dezvoltăm cunoștințele și abilitățile, practicând cu astfel de dosare. Desigur, dvs. veți întreba cum facem acest lucru? Trebuie să respectăm aceleași norme deontologice, trebuie să prestăm servicii de o anumită calitate or, această calitate, ce fel de servicii, cât, în ce măsură, deja face parte din politicile pe care trebuie să le aibă Uniunea Avocaților și Barourile, care trebuie să fie adecvate. O descifrare a noțiunii de pro bono, venită din partea avocaturii, nu trebuie să se refere și să răspundă la întrebarea: Cât?, ci mai degrabă la întrebarea: Cum? și De ce facem acest lucru? BizLaw: Din interacțiunea pe care ați avut-o dvs. cu avocații ați observat dorința lor de a oferi servicii pro bono? Victor Munteanu: Și da, și nu. Avocații care înțeleg avantajele serviciilor pro bono sunt interesați să facă acest lucru. Alții nu le înțeleg și nu le văd, pentru că serviciile pro bono nu-ți dau avantaje imediate. Ele vin în timp. Serviciile pro bono, dacă îți alegi corect cazul…am să mă pun în poziția avocatului și am să mă uit la ecoul social, în media, la posibilitatea de creare a jurisprudenței acestui caz și așa eu devin centrul atenției. Devin element esențial al efectuării justiției în acest caz specific. Este o pistă de evoluție profesională foarte rapidă. Astfel spus, foarte repede mă vor cunoaște oamenii, mă vor vedea, nu voi percepe bani, nu voi avea un avantaj imediat. Cazurile cu răsunet social de obicei pică în atenția mass-media și devii un avocat cunoscut, uneori pe o scurtătură. Mult mai repede decât ar fi să preiei cazuri repetitive, plictisitoare, pentru care știi că ești plătit minim. Trebuie să facem legătura între ceea ce se numește asistență juridică pro bono și litigiu cu caracter strategic. Aici este o legătură directă între ele.  BizLaw: Avocații din Republica Moldova au conștientizat importanța acestei piste de lansare sau promovare, acordând servicii pro bono, și ce ar trebui să se întâmple ca aceste servicii să fie destul de cunoscute și practicate? Victor Munteanu: Oamenii care populează această profesie nu întotdeauna împărtășesc aceleași valori. Ei sunt foarte diferiți, văd lucrurile foarte diferit. La nivel corporativ, la nivel de Uniunea Avocaților, la nivel de Barou suntem la început de cale, cred. Abia acum, datorită inclusiv a unor proiecte pe care le promovăm noi și interacțiunea cu unele birouri de avocați, încercăm să promovăm noțiunea de ”pro bono”, astfel încât Uniunea să vină în cel mai scurt timp cu anumite recomandări, instrucțiuni, explicații, inclusiv prin optica pe care o explic eu, inclusiv din acest punct de vedere foarte egoist: de ce ar trebui noi să facem asta? De obicei, apelul la responsabilitate socială nu prea funcționează. Dacă lângă acel apel la responsabilitate socială mai adaugi și celelalte avantaje despre care am vorbit, atunci da. Dacă m-ați întreba eventual în ce măsură avocații ar fi de acord ca aceste servicii pro bono să fie introduse ca o normă obligatorie, aici părerile sunt foarte împărțite. Nici eu nu cred că am o opinie foarte clară, dar reacția mea imediată cred că ar fi una negativă. Avocatura este în esență o profesie liberală, dar nu am să fiu original făcând paralela pe care o fac toți cu asistența medicală. Un medic bun, din punctul meu de vedere, nu se va gândi ”îmi plătești pentru ceea ce spun”. Bineînțeles, are un mecanism prin care are un venit, este salariat, dar, în general, consider că este absolut normal, ca și doctor, să te interesezi de starea unui om, să răspunzi la întrebări, cel puțin în măsura în care îți permite timpul sau să-l orientezi pe o cale bună. În avocatură, această paralelă nu se aplică 100%, pentru că eu am rezerve în ceea ce privește serviciile pro bono la nivel de consultare și orientare inițială. În mod clasic și la nivel profesionist, serviciile pro bono se referă, tradițional, la reprezentarea în instanța de judecată. Deci, te uiți la un caz din perspectiva litigării, din perspectiva aducerii acestui caz în fața instanței de judecată pe toate treptele și prin toate etapele. Eu sunt mai rezervat în privința consultărilor inițiale. Nu le consider foarte eficiente, ele necesită mult timp, trebuie multă implicare, pentru că oamenii nu vin pregătiți la avocat. El vine și povestește, așteaptă o soluție imediată, iar tu ca să-i dai soluția trebuie să ai încă o întâlnire, încă o întâlnire… Una este ceea ce spune un om despre problema lui, pentru că el o vede prin prisma suferinței. Noi trebuie, însă, să ne debarasăm de acest element și de simțămintele pe care le are omul, să ne uităm pe documente și să ne uităm despre ce vorbim juridic. BizLaw: Aș vrea să vorbim și despre parajuriști, pentru că sunteți implicați în mai multe activități ce ține de activitatea lor. De ce ei anume? Victor Munteanu: Pentru că ceea în privința la ceea ce numim ideea de asistență juridică efectivă, ideea de acces la justiție și de soluționare a problemelor de natură juridică, eu sunt adeptul intervenției timpurii. Atât timp cât o problemă juridică nu este litigiu putem interveni și soluționa această problemă prin mijloace cvasijuridice, care nu implică instanța de judecată. Altfel spus, orice problemă adusă în fața instanței de judecată costă bani. Indiferent de cine o să plătească. Soluționarea timpurie răspunde la niște probleme care încă nu sunt litigioase, ele sunt de natură juridică sau cvasijuridică, pentru că implică interacțiunea cu o sumedenie de instituții ale statului, tot felul de conflicte. Aici lucrul avocatului este prea scump, e ca și când ți-ai propune să manânci o ciorbă ieftină cu o lingură de aur. Avocatul este scump pentru că pregătirea lui profesională nu presupune implicarea în rezolvarea unor conflicte simple, de natură comunitară. Și aici avem nevoie de alte intrumente, care fie soluționează acest conflict prin intrumente comunitare, fie orientează individul cu problema lui către serviciul respectiv. Or, recunoaște un potențial litigiu și înțelege că această problemă nu are cum să fie rezolvată decât prin instanța de judecată și orientează acest om, în funcție de venituri și categoria socială, către avocat sau mecanismul de acordare a asistenței juridice garantate de stat.  Parajuriștii comunitari răspund nevoilor și necesităților la nivel comunitar, la nivel elementar. Ei nu sunt și nu reprezintă o concurență, nu reprezintă un pericol, nu vor prelua niciodată și nu vor reduce din fluxul de clienți către profesia avocaturii. Acest lucru, într-un moment dat, era interpretat ca un pericol mare. De ce să fie altcineva?! În același palier se înscriu clinicele juridice universitare, care într-un moment erau în deplină evoluție în Moldova, acum sunt într-o involuție, dar asta e altă discuție. Clinica juridică universitară este un instrument care răspunde conflictelor juridice cu participarea reprezentanților categoriilor sociale defavorizate, dar dintr-o perspectivă foarte egoistă - din perspectiva învățământului. Ceea ce învață teoretic, aplică practic. Își selectează cazul, individul și problema în funcție de ce temă studiază în acel moment. Centrul de justiție comunitară, care funcționează în foarte multe țări, plus parajuriștii, clinici juridice se înscriu în categoria socio-filozofică, dacă vreți, care se numește abilitare juridică. Adică înzestrarea individului cu niște deprinderi juridice minime și încurajarea să ia decizii care îi vizează viața sau participarea la propria evoluție și nu aștepți să-ți rezolve nimeni problema. Vorbim despre chestiuni foarte simple, despre conflite între vecini care ajung să se transforme uneori în niște litigii de nu își vine a crede. Oamenii ajung să se judece câte 10 ani pentru 25 de butuci de vie sau vorbim de situații când oamenii nu-și pot clarifica situația cu actele de identitate, unde trebuie să meargă și ce trebuie să facă. Oamenii nu au nici cea mai vagă idee că, pentru ca să moștenească ceva, trebuie să aibă un act de moștenire sau care sunt căile prin care devine proprietar al unei bucăți de pământ sau a unei case care i-a lasat-o bunicul sau nu știu cine. Dacă îi spune cineva că pentru a soluționa o problemă de genul respectiv primul om pe care trebuie vezi este un notar, ar fi bine să știe cu ce acte trebuie să meargă la acel notar, care se poate afla la o distanță de 50 de km dus-întors. Este bine să fie parajuristul comunitar care se ocupă cu această problemă. Trebuie să ai lista asta de acte cu care ar trebui să mergi la notar și dacă nu știi, parajurstul face o programare.  Sau întocmirea unei elementare cereri către o anumită structură. Oamenii nu știu să scrie. Dacă știu să scrie, nu știe ce să scrie. Deci nu este de mintea avocatului să facă astfel de lucruri, dar cineva trebuie să le facă. Oamenii obișnuiesc să meargă cu astfel de probleme la primărie, de obicei la secretarul Consiliului local. Secretarul Consiliului local și primăria nu are nici ea pregătirea necesară ca să te orienteze spre soluția corectă, către instituția corectă. BizLaw: Presupun că la început nu a fost simplu să identificați acele persoane care să fie ”juristul” comunității. Cum a fost această experiență? Victor Munteanu: Foarte complicat și rămâne foarte complicat. Chiar dacă un parajurist nu este un jurist, nu este omul care a făcut facultatea de Drept, trebuie să aibă un minim nivel de dezvoltare intelectuală, trebuie să aibă un trecut profesional. De obicei, aceștia sunt foști profesori, învățători la școală, oameni care au lucrat în administrația publică locală, oameni care au un anumit nivel de pregătire și interacțiune cu instituțiile publice în trecutul lor. Republica Moldova trăiește un fenomen migrațional fără precedent, zona rurală este terenul depopulat foarte repede, este o migrație continuă, un flux, influx, venire și plecare de oameni. Și resursele umane pe care se bazează ideea de parajurist, resursele umane identificate la nivel comunitar, uneori sunt foarte dificil de găsit. Mecanismul prin care să fie instituționalată această profesie presupune participarea unor astfel de oameni sau identificarea lor. Și atunci, noi am mers pe ideea, și mergem în continuare, unui parajurist care deservește câteva localități. La fel, noi mergem pe ideea, de ce nu, a utilizării din ce în ce mai mult a tehnologiilor informaționale, pentru a răspunde necesităților parajuridice sau a întrebărilor de natură juridică. Avem și experiență de acest gen, deci pagini web. Apropo, cât n-ar fi de straniu, Republica Moldova, deși este o țară foarte sărăcă, deși avem fenomenul depopulării, în același timp, este o țară cu o acoperire internet foarte bună, comparativ cu multe țări dezvoltate, inclusiv în zona rurală. De ce? Pentru că probabil și acest lucru ține de comunicare. Dacă vorbim despre sutele de mii de oameni plecați, aceștia comunică cu rudele lor, iar internetul îți oferă gratuit accesul sau accesul la comunicare foarte ieftin. Și atunci construim pe aceasă platformă. Noi încercăm să susținem, să dezvoltăm, să construim platforme internet unde oamenii își scriu întrebările care le au și foarte repede primesc răspuns. Nu este ușor, nu sunt căi cunoscute și bătătorite. Fiecare țară dezvoltată, mai puțin dezvoltată economic, unde există servicii parajuridice, și-a găsit propriul mecanism. Există principii valabile peste tot, universal aplicabile, și unul din ele este, cum am spus, parajuristul nu este doar cel care îți oferă ție serviciul și te ia de mână și te duce pe coridoarele birocratic-administrative. Principiul esențial este abilitarea și înzestrarea populației marginalizate cu niște deprinderi juridice, încurajarea individului, dar și a comunității să facă ceva, să ia decizii. Haideți să luăm un exemplu foarte practic. Dacă șapte familii păstrează curățenia și le place să aibă o stradă în sat curată, iar mai este a opta, care pune bălegarul în stradă, deci avem nevoie de o atitudine și o soluție comunitară. Trebuie să luăm o atitudine și avem diverse instrumente, diverse mijloace pentru acest lucru. Soluționarea problemelor noastre comunitare sunt în mâinele noastre și de competența noastră. Nu va veni nimeni să le rezolve. Orice problemă administrativă, socială, în esență, este o problemă juridică, pentru că presupune apel la o anumită lege și punerea în aplicare a unei anumite norme.  Bizlaw: În prezent, parajuriștii care activează în Republica Moldova trec destul de des cursuri de instruire, sunt formați și presupun că le urmăriți activitatea. Sunteți mulțumit de ceea ce vedeți? Victor Munteanu: Unii dintre ei depășesc orice așteptare, alții sunt sub nivelul așteptărilor, ca și în orice profesie. Pentru noi este important aceasta să devină o profesie și am făcut pași importanți pentru asta. Deja există o decizie a Ministerului Muncii și Protecției Sociale prin care această profesie este introdusă în Nomenculatorul profesiilor, lucru care foarte tare ne bucură. Puneți-vă și dumneavoastră în papucii unui om care vrea să devină parajurist și spune: Ce e asta, eu ce garanții am? Cum mă numesc eu parajurist? Pentru că am certificatele de instruire de la Fundația Soros Moldova, sunt fine, sunt bune, dar este asta suficient ca să mă numesc parajurist?  Faptul că parajuristul devine o profesie este un pas imens înainte pentru că toată experiența noastră, care o avem de ceva ani, și ceea ce facem acum, într-un moment dat vrem să o transferăm către o instituție publică. Sigur, cea mai potrivită instituție pentru aceasta este Sistemul de Asistență Juridică Garantată de Stat, dar și acolo trebuie dezvoltate capacitățile necesare ca să mențină și să dezvolte această profesie. Și mai e ceva, indiferent cine va administra și cum va administra abilitarea juridică, inclusiv prin intermediul parajuriștilor, trebuie să aibă în vedere că e nevoie de foarte multă flexibilitate, creativitate. Acestea nu sunt instituții care sunt create o dată și pentru totdeauna, oamenii vin și pleacă în această profesie. Eu nu văd absolut nici o problemă să dezvoltăm capacități parajuridice pentru asistenții sociali sau invers, oamenii care sunt doar parajuriști să devină și asistenți sociali, deci ca să cumuleze mai multe profesii. Măsura în care le permite legislația Republicii Moldova să facă acest lucru este discutabilă pentru că noi trăi într-un mediu juridic cu norme foarte rigide și suprareglementate, dar asta este boala tuturor democrațiilor subdezvoltate sau nedezvoltate. Când vrei să nu faci ceva, suprareglementezi și atunci ajungi acolo unde am avut discuția la început, despre sprijinul pe care-l oferă statul pentru maternitate sau pentru pensii. Lucrurile devin atât de complicate într-un moment dat, atât de reglementate și suprareglementate, norma de bază și foarte multe alte norme care explică norma de bază, încât nici macar un jurist bine pregătit, dacă nu-i domeniul lui de intervenție, nu se descurcă. Și atunci întrebarea este pentru cine este această normă? Problema este mult mai complexă, dar ceea ce vreau să spun e că este nevoie de foarte multă flexibilitate, e nevoie ca oamenii care vor să se implice în asistența juridică la nivel comunitar, asistența juridică primară, parajuriști, și să facă acest lucru, trebuie să aibă niște minim de garanții, o platformă de pe care să evolueze mai departe. Ceea ce facem noi este să pregătim această platformă, încercăm s-o consolidăm și încercăm să-i punem niște ancore foarte puternice. Să o betonăm, dacă vreți, în sistemul administrației publice centrale și locale.  Bizlaw:  Și ultima întrebare, care sunt planurile Fundației Soros Moldova în privința promovării serviciilor pro bono în Republica Moldova, dar și în privința parajuriștilor? Victor Munteanu: În ceea ce privește serviciile pro bono, noi cooperăm atât cu Uniunea Avocaților, cât și cu un șir de birouri asociate, în mod special, în prezent cooperăm cu ERA. Pentru că aceștia să dezvolte setul de norme, politici, dacă vreți, pentru serviciile pro bono. Noi vrem ca acest subiect să devină un subiect pe ierarhia tuturor. Mă rog, sunt o sumedenie de subiecte care se discută acum și necesități la nivelul Uniunii, dar pe scara ierarhică trebuie să se ridice cât mai sus. Noi vrem acesta să devină un subiect fierbinte la nivelul discuților. Ce înseamnă pro bono? Când oferim pro bono? Cum oferim pro bono? De ce facem acest lucru? Care sunt standardele de calitate? Avem aceleași standarde sau altele? Acesta trebuie să fie un subiect permanent în dezbateri. Deci, noi sprijinim și vom sprijini în continuare promovarea serviciilor. Nu atât a serviciilor pro bono, cât a unor norme clare și a unei culturi pro bono în mediul avocaților, venind cu argumente din ambele părți - argumente care vizează beneficiul public, beneficiul categoriilor sociale defavorizate, dar și beneficiul avocaților, nu detrimentul avocaților. Asta este ceea ce mă deranjează pe mine pentru că foarte mulți avocați consideră că e o pierdere de timp, își pierd bani cu asta. Nu este chiar așa.  BizLaw: Și cu parajuriștii? Victor Munteanu: Cu parajuriștii planurile noastre imediate sunt pentru cel puțin doi ani și acestea vizează consolidarea acestei profesii, sandardele de calitate, inserția ei în politicile și practicile asistenței juridice garantate de stat primare, dezvoltarea serviciilor parajuridice specializate pentru categorii sociale defavorizate speciale, cum ar fi utilizatorii de droguri sau lucrătorii sexului comercial. Acești oameni au necazuri juridice care provin din ceea ce sunt, grupuri marginalizate, și sunt stigmatizate. Noi avem foarte multe stigmatizări pentru că sunt altfel decât majoritatea. Or, juridic, problemele lor sunt specifice și sunt foarte puțini, inclusiv avocați, care știu cum și pe ce cale să orienteze acest om cu problema juridică, către ce fel de servicii. Vom dezvolta și vom susține serviciile parajuridice specializate. În sfârșit, noi nu suntem singuri în acest exercițiu, noi facem parte dintr-un program în care sunt implicate 11 țări, inclusiv Republica Moldova. Un program susținut de Fundația pentru o Societate Deschisă. Fiecare dintre aceste țări încearcă, în felul său, să dezvolte și să implementeze mecanisme de abilitare juridică, să traducă noțiunea asta cvasifilosofică în practică. Același lucru încercăm și noi și avem de la cine învăța. Cred că avem deja și multe lucruri cu care să ne împărtășim, multe experiențe pozitive și foarte bune. Deci noi vom susține în continuare elaborarea și dezvoltarea acestei profesii și elaborarea de politici, de norme, dar iarăși, cum am spus într-un moment dat, principial este că abilitarea juridică, forma în care aceasta se manifestă, prin parajuriști comunitari, prin oricare alte instrumente, trebuie să fie forme flexibile și susținute. Rigiditatea și abordarea birocratică excesivă nu va face decât să distrugă ceea ce se construiește acum.  BizLaw: Vă mulțumesc! Interviul este realizat în cadrul proiectului ”Consolidarea rețelei de parajuriști”, implementat de Biroul asociat de avocați ”Efrim, Roșca şi Asociații” și co-finanțat de Departamentul Justiție și Drepturile Omului al Fundației Soros-Moldova. Acest material nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației.